1. [DEX '09] CIRCUMVOLUȚIE s. f. v. circumvoluțiune.
2. [MDA2] circumvoluție sf [At: ANATOMIA, 196 / V: ~conv~, ~convoluțiune, ~iune / Pl: ~ii / E: ns cf fr circonvolution] 1 (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. 2 (Med) Fiecare dintre cutele de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri.
3. [DEX '98] CIRCUMVOLUȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiune s. f.] – Din fr. circonvolution.
4. [DLRLC] CIRCUMVOLUȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele în formă de valuri de pe suprafața exterioară a creierului. 2. (Rar) Rotire, învîrtire, ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: circumvoluțiune s. f.
5. [DLRM] CIRCUMVOLUȚIE, circumvoluții, s. f. 1. Fiecare dintre cutele de pe suprafața exterioară a creierului. 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluțiune s. f.] – După fr. circonvolution.
6. [DN] CIRCUMVOLUȚIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafața creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învîrtire. [Gen. -iei, var. circumvoluțiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfășurat împrejur, cf. fr. circonvolution].
7. [MDN '00] CIRCUMVOLUȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)
8. [DEX '09] CIRCUMVOLUȚIUNE, circumvoluțiuni, s. f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite și sinuoase) de pe suprafața exterioară a creierului, mărginite de șanțuri. 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [Var.: circumvoluție s. f.] – Din fr. circonvolution.
9. [MDA2] circonvoluție sf vz circumvoluție
10. [MDA2] circonvoluțiune sf vz circumvoluțiune
11. [MDA2] circumvoluțiune sf vz circumvoluție
12. [CADE] * CIRCUMVOLUȚIUNE sf. 1 Încolăcire, învîrtire în spirală în jurul unui punct central sau al unei axe ¶ 2 🫀 Circumvoluțiunile creierului, eșiturile semi-cilindrice și neregulate cre se desenează pe suprafața exterioară a creierului (🖼 1215) [fr.].
13. [DEX '98] CIRCUMVOLUȚIUNE s. f. v. circumvoluție.
14. [DLRM] CIRCUMVOLUȚIUNE s. f. v. circumvoluție.
15. [DN] CIRCUMVOLUȚIUNE s.f. v. circumvoluție.
16. [Șăineanu, ed. VI] circumvoluți(un)e f. rotire în jurul unui centru comun.
17. [Scriban] *circumvoluțiúne f. (lat. circumvolútio, -ónis. V. evoluțiune, volbură). Sucire în prejur. Circumvoluțiunile creĭeruluĭ, sinuozitățile (cotiturile) luĭ. – Și -úție.
18. [MDO] circumvoluție
19. [DOOM 3] circumvoluțiune (proeminență a scoarței cerebrale) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvoluțiunii; pl. circumvoluțiuni
20. [DOOM 2] !circumvoluțiune (proeminență a scoarței cerebrale) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvoluțiunii; pl. circumvoluțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL