1. [DEX '09] CIRCUMFLEX, -Ă, circumflecși, -xe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale pentru a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, pentru a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonflex, -ă adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.
2. [MDA2] circumflex, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: ~conf~, ~fels, țir~ / Pl: ~e / E: fr circonflexe] 1-2 (Îs) Accent ~ Semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau (în ortografia română), spre a nota sunetul î(â). 3 (Atm; d. artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 4 (Bot; d. plante) Cu ramurile curbate în jos.
3. [CADE] * CIRCUMFLEX adj. 📖 Accent ~, accentul care se pune pe anumite vocale (în limba română pe a și i: a. I [lat.].
4. [DEX '98] CIRCUMFLEX, circumflexe, adj. 1. (În sintagma) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau, în ortografia română, spre a nota sunetul î(â). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Var.: circonflex adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.
5. [DLRLC] CIRCUMFLEX, -Ă, circumflecși, -xe, adj. (În expr.) Accent circumflex (și substantivat, n.) = accent în formă de unghi cu vîrful în sus, care se pune în ortografia romînească pe litera «î». ◊ Fig. (Informa circonflex) Mă privește o clipă uimită, cu sprîncenele circonflexe. CAMIL PETRESCU, U. N. 86. – Variantă: circonflex, -ă adj.
6. [DLRM] CIRCUMFLEX, circumflexe, adj. n. (În expr.) Accent (sau semn) circumflex = semn diacritic în formă de unghi cu vîrful în sus, care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că trebuie rostită lung sau, în ortografia română, spre a nota sunetul i. [Var. : circonflex adj. n.] – Fr. circonflexe (lat. lit. circumflexus).
7. [DN] CIRCUMFLEX adj.n. 1. Accent circumflex = semn diacritic care marchează în ortografia noastră căciula literelor î, î. 2. (Despre artere, vene, nervi) Care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (Despre plante) Cu ramurile curbate în jos. [Pl. -ecși, -exe, var. circonflex adj.n. / < lat. circumflexus < circum – împrejur, flexus – curbat, cf. fr. circonflexe].
8. [MDN '00] CIRCUMFLEX adj. 1. curbat în semicerc, arcuit. ♦ accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior. 2. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit. 3. (despre plante) cu ramurile curbate în jos. (< fr. circonflexe, lat. circumflexus)
9. [Șăineanu, ed. VI] circumflex a. se zice de un accent, combinat din acut și grav (^). În limba română circumflexul indică întunecarea lui a înaintea unei nazale sau lichide: Român, pârghie, stâlp.
10. [Scriban] *circumfléx n., pl. e și urĭ. (lat. circumflexus, „îndoit împrejur”. V. flexiune). Gram. Se zice despre un accent (^) care în unele limbĭ arată că o vocală e lungă, ĭar la Românĭ arată numaĭ că e vorba de un sunet între i și u, ca în cuvîntu Român.
11. [DEX '09] CIRCONFLEX adj. v. circumflex.
12. [MDA2] cercunfles[1] an vz circumflex
13. [MDA2] circonflex, ~ă a vz circumflex
14. [MDA2] circumfels, ~ă a vz circumflex
15. [MDA2] țircumflex, ~ă a vz circumflex
16. [DLRLC] CIRCONFLEX, -Ă adj. v. circumflex.
17. [DLRM] CIRCONFLEX adj. n. v. circumflex.
18. [DN] CIRCONFLEX adj.n. v. circumflex.
19. [DOOM 3] circumflex adj. m., pl. circumflecși; f. circumflexă, pl. circumflexe
20. [DOOM 2] !circumflex adj. m., pl. circumflecși; f. circumflexă, pl. circumflexe
21. [MDO] circumflex
22. [IVO-III] circumflex adj. și sb., -flecse.
23. [DTL] CIRCUMFLEX, -Ă adj. (< fr. circomflex): în sintagma accent circumflex (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL