1. [MDA2] circonferență sf vz circumferință
2. [DLRLC] CIRCONFERENȚĂ s. f. v. circumferință.
3. [DEX '09] CIRCOMFERINȚĂ s. f. v. circumferință.
4. [DEX '09] CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferință s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.
5. [MDA2] cercoferință sf vz circumferință
6. [MDA2] cercumferență[1] sf vz circumferință
7. [MDA2] circomferență sf vz circumferință
8. [MDA2] circonferință sf vz circumferință
9. [MDA2] circumferență[1] sf vz circumferință
10. [MDA2] circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.
11. [MDA2] țirconferență[1] sf vz circumferință
12. [MDA2] țirconferenție[1] sf vz circumferință
13. [MDA2] țircumferență sf vz circumferință
14. [MDA2] țircumferenție sf vz circumferință
15. [CADE] * CIRCUMFERENȚĂ. * CIRCONFERENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 📐 Linie curbă ale cărei toate punctele sînt egal depărtate de un punct din mijloc numit centru, și care împrejmuește o suprafață numită „cerc” (🖼 1213) ¶ 3 Ocol, înconjur: circumferența unui oraș ¶ 3 Suprafața exterioară a unui corp [lat. + fr.].
16. [DLRLC] CIRCUMFERENȚĂ s. f. v. circumferință.
17. [DLRLC] CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferență, circumferență (BOGZA, C. O. 168) s. f.
18. [DLRM] CIRCOMFERINȚĂ s. f. v. circumferință.
19. [DLRM] CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct fix numit centru ; linia închisă a unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc ; lungime a conturului unui corp. [Var. : circomferință s. f.] – Lat. lit. circumferentia.
20. [DN] CIRCOMFERINȚĂ s.f. v. circumferință.
21. [DN] CIRCUMFERINȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].
22. [MDN '00] CIRCUMFERINȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)
23. [Șăineanu, ed. VI] circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.
24. [Scriban] *circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.
25. [DOOM 3] circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe
26. [DOOM 2] circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe
27. [MDO] circumferință
28. [IVO-III] circumferență, -țe.
29. [DE] L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL