1. [DEX '09] CÂRCIOC s. n. v. cârciog.
2. [MDA2] cârcioc sn vz cărciog
3. [Șăineanu, ed. VI] cârcioc n. pl. șiretlicuri judecătorești: meșter de cârciocuri. [Rus. KRŬČOKŬ, cârligel (cf. cârlig, la figurat)].
4. [DEX '09] CÂRCIOG, cărcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic. [Var.: cârcioc s. n.] – Din ucr. krucok.
5. [MDA2] cârciob sn vz cârciog1
6. [MDA2] cârciog1 sn [At: ALECSANDRI, T. 257 / V: ~ob, ~oc, corcioc / Pl: ~uri / E: ucr круцок] (Reg) 1 Tertip. 2 Subterfugiu. 3 Dificultăți făcute în afaceri. 4 Proces.
7. [MDA2] corcioc sn vz cârcioc
8. [CADE] CÎRCIOC (pl. -ocuri), CÎRCIOG (pl. -oguri) sn. Mold. Bucov. Șiretlic avocățesc, șicană; cîrcotă, chichiță: slujba mea este favoritoare cîrciocurilor (ALECS.); Cunosc ori-ce cîrcioguri și ori-ce coțcării (ALECS.) [rut. kručók].
9. [CADE] CÎRCIOG... 👉 CÎRCIOC...
10. [DEX '98] CÂRCIOG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcioc s. n.] – Din ucr. krucok.
11. [DLRLC] CÎRCIOG, cîrcioguri, s. n. (Regional, mai ales la pl.) Tertip, șiretlic, chichiță, chițibuș. Cunosc orice cîrcioguri și orice coțcării De-mpricinați, purtate prin judecătorii. ALECSANDRI, T. 257. Omul ista umblă numai cu cîrcioguri. ȘEZ. XX 16.
12. [Scriban] cîrcĭób, -óg și -óc n., pl. urĭ și oabe, oage, oace, (rus. krĭučók, rut. kručok, cîrligel, ca germ. ränke, intrigĭ, și ranke, cîrcel de viță). Est. Îngroșătură în firu de lînă, ceĭa ce e un defect. Fig. Fam. Șiretlic, încercare de a șicana: a umbla cu cîrcĭogurĭ. Simulacru, imitațiune, lucru prost: un cîrcĭog de cuțit (bulicher, cĭorsac). Adj. (cîrcĭob, -oabă). Munt. Zgîrcĭoabă, zgîrcit, avar, om cărpănos. V. lătunoaĭe, chițibuș.
13. [DOOM 3] !cârcioc (tertip) (reg.) s. n., pl. cârciocuri
14. [DOOM 2] cârciog/cârcioc (tertip) (reg.) s. n., pl. cârcioguri/cârciocuri
15. [IVO-III] cârciog.
16. [DER] cîrcioc (cîrciocuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL