1. [DEX '09] CIOPOR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă). 2. Grup, ceată, mulțime de oameni. – Din magh. csoport.
2. [MDA2] ciopor sn [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 257/3 / V: cip~, cipru2, cipur / Pl: ~oare, (pop) ~oară / E: mg csoport] (Reg) 1 Grup de animale de același fel Si: cârd, cireadă, ciurdă, stol, turmă. 2 Grup de oameni Si: ceată, mulțime, trupă. 3-4 (Îlaj; îlav) (Care este) cu ~ul (Care este) în cantitate sau număr mare. 5 Parte a unei turme de oi.
3. [CADE] CIOPOR (pl. -oare, -oară) sn. Olten. Tr.-Carp. 1 🐑 = CÎRD: pe munte, în tot locul, se văd ciopoare de oi (LUNG.) ¶ 2 pr. ext. Grămadă, buluc: se strîngeau ~ împrejurul lui Vodă (R.-COD.) [srb.].
4. [DEX '98] CIOPOR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel (și de aceeași vârstă). V. cârd, cireadă, turmă. 2. Grup, ceată, mulțime de oameni. – Din magh. csoport.
5. [DLRLC] CIOPOR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel, îndeosebi vite sau păsări de casă; cîrd, cireadă, turmă. O să-i dea fetei de zestre un ciopor de oi. STANCU, D. 13. Un ciopor de 100 capete. I. IONESCU, M. 566. 2. Grup de oameni; ceată, trupă, grămadă, gloată, mulțime. Sus în codru Arde focu, Șade lîngă foc cioporu De fîrtați încruntați. BENIUC, în POEZ. N. 61. Unde văd ciopor de fete Trec prin apă mort de sete. HODOȘ, P. P. ◊ (în comparații) Rumînii se adună, ciopor, la primărie. STANCU, D. 53.
6. [DLRM] CIOPOR, ciopoare, s. n. 1. Grup de animale de același fel; cîrd, cireadă, turmă. 2. Grup de oameni; ceată, trupă, mulțime. – Magh. csopor[t].
7. [Șăineanu, ed. VI] ciopor n. 1. Tr. turmă de oi sau de vite; 2. (Gorj) grămadă, în genere. [Serb. ČOPOR].
8. [Scriban] cĭopór n., pl. oare (ung. csopor și csoport, de unde și sîrb. čopor, id.). Vest. Turmă pînă la o mie de oĭ saŭ și maĭ mică orĭ chear „boteĭ” saŭ „cîrd”. Adv. Grămadă, buluc, cĭotcă: cîțĭva țăranĭ se adunară cĭopor într’un colț (Rebr. 139). – Rar și cipor și cĭoport, pl. oarte. V. tîrlă 1.
9. [MDA2] cipor2 sn vz ciopor
10. [MDA2] cipru2 sn vz ciopor
11. [MDA2] cipur sn vz ciopor
12. [CADE] CIOPORAȘ (pl. -așe) CIOPOREL (pl. -ele) sn. dim. CIOPOR: și-a cumpărat un cioporaș de oi (N.-UR.).
13. [Scriban] cipúr, V. cĭopor.
14. [DOOM 3] ciopor (reg.) s. n., pl. ciopoare
15. [DOOM 2] ciopor s. n., pl. ciopoare
16. [DER] ciopor (ciopoare), s. n. – 1. Turmă, cireadă. – 2. În cadrul unei stîne, grup de animale de același fel (de obicei fiecare turmă conține trei ciopoare: oi cu miei, oi sterpe și berbeci de prăsilă). – 3. Mulțime. Mag. csoport (Miklosich, Fremdw., 82; Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., IV, 754; Pușcariu, Lr., 105); cf. sb., cr., bg. čopor.
17. [DRAM 2021] ciopor, ciopoare, s.n. (reg.) 1. Grup. 2. Turmă de oi. 3. Cârd, grămadă: „Ei s-o strâns cu toți ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară” (Bârlea, 1924, I: 135). ■ (onom.) Ciopor, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. csoport „grupă, grămadă, ceată, cârd” (Pușcariu, după DER; MDA).
18. [DRAM 2015] ciopor, ciopoare, s.n. – (reg.) 1. Grup. 2. Turmă de oi. 3. Cârd, grămadă: „Ei s-o strâns cu toți ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară” (Bârlea, 1924, I: 135). ♦ (onom.) Ciopor, nume de familie în Maramureș. – Din magh. csoport „grupă, grămadă, ceată, cârd” (Miklosich, Cihac, Drăganu, Pușcariu, cf. DER; MDA).
19. [DRAM] ciopor, ciopoare, s.n. – 1. Grup. 2. Turmă de oi. 3. Cârd, grămadă: „Ei s-o strâns cu toți ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară” (Bârlea 1924 I: 135). – Din magh. csoport, cf. bg. čopor (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL