1. [MDA2] cipciire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cipcii] (Reg) Clipocire.
2. [MDA2] cipcii vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.
3. [DLRLC] CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.
4. [DLRM] CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva; a plescăi. – Onomatopee.
5. [DOOM 3] cipcii (a ~) (reg.) (desp. -ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (desp. -ci-eș-), 3 pl. cipciesc, imperf. 3 sg. cipcia (desp. -ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (desp. -ci-ind)
6. [DOOM 2] cipcii (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipcia (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (-ci-ind)
7. [DER] cipcii (-iesc, -it), vb. – 1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi. – Der. cipciit, s. n. (bălăceală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL