1. [MDA2] cipcii vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.
2. [DLRLC] CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.
3. [DLRM] CIPCII, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva; a plescăi. – Onomatopee.
4. [MDA2] cipcă sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: cipsă, ciptă, circă2, citcă / Pl: ~pce, ~pci / E: mg csipke] 1 (Trs) Dantelă. 2 (Reg) Panglică. 3 (Reg) Brățară.
5. [MDA2] cipsă sf vz cipcă
6. [MDA2] ciptă sf vz cipcă
7. [MDA2] circă2 sf vz cipcă
8. [MDA2] citcă sf vz cipcă
9. [CADE] ❍ CIPCĂ (pl. -ci) sf. Tr.-Carp. Dantelă; panglicuță: Cipca din păruțul meu N’a pica de dorul tău (BRL.) [ung. csipke, srb. čipka].
10. [DLRLC] CIPCĂ, cipci, s. f. (Transilv.) Dantelă. O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG. Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.
11. [DLRM] CIPCĂ, cipci, s. f. (Reg.) Dantelă. – Magh. csipke (sb. čipka).
12. [DLRM] CIRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.
13. [Scriban] cípcă f., pl. ĭ saŭ e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).
14. [DOOM 3] cipcii (a ~) (reg.) (desp. -ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (desp. -ci-eș-), 3 pl. cipciesc, imperf. 3 sg. cipcia (desp. -ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (desp. -ci-ind)
15. [DOOM 2] cipcii (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciește (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipcia (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciască; ger. cipciind (-ci-ind)
16. [DER] cipcii (-iesc, -it), vb. – 1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi. – Der. cipciit, s. n. (bălăceală).
17. [DER] cipcă (cipci), s. f. – 1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans.
18. [DAR] cipcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară.
19. [DAR] cipci, cipcesc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.
20. [DRAM 2021] cípcă, s.f. (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, după DER; MDA).
21. [DRAM 2015] cipcă, s.f. – (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, cf. DER; MDA).
22. [DRAM] cipcă, s.f. – Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. – Din magh. csipke (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL