1. [DEX '09] CIOȘMĂLI vb. IV v. cioșmoli.
2. [DEX '09] CIOȘMOLI, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în așternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [Var.: cioșmăli vb. IV] – Et. nec.
3. [MDA2] ciomoli v vz cioșmoli
4. [MDA2] ciosmăli v vz ciosmoli
5. [MDA2] ciosmoli v vz cioșmoli
6. [MDA2] cioșmăli v vz cioșmoli
7. [MDA2] cioșmoli [At: CREANGĂ, P. 114 / V: (reg) ~osm~, ~ozm~, ciosmăli, ~măli, ~șom~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A mesteca urât. 2 vi (Îf ciosmoli) A trage de părul cuiva. 3 vt A gusta. 4 vr A se zvârcoli (în așternut). 5 vr (D. porci) A-și căuta culcușul Si: (reg) A se gozăi, a se tăvăli Cf ciorcioli. 6 vr A se codi.
8. [MDA2] cioșomoli v vz cioșmoli
9. [MDA2] ciozmoli v vz cioșmoli
10. [CADE] CIOȘMOLI (-olesc) vb. refl. Mold. Bucov. A se svîrcoli, a se învîrti încoace și încolo mai ales în așternut, de lene, etc.: decît ne-om tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale (CRG.).
11. [DLRLC] CIOȘMOLI, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre oameni) A se frămînta, a se zvîrcoli, a se zbuciuma, a se învîrti încoace și încolo (mai ales în așternut). Eu nu mă cioșmolesc atîta; că la drum e bine să pornești cît de demineață, iar sara să poposești devreme. CREANGĂ, P. 114. (În forma cioșmăli) Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, cioșmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de rîul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. ♦ (Rar) A se codi, a sta la gînduri (să spună sau să nu spună ceva). Dar bine, măi... ce naiba ai? Ce te tot cioșmolești? Vorbești ori ba? CONTEMPORANUL, III 821. – Variantă: cioșmăli vb. IV.
12. [DLRM] CIOȘMOLI, cioșmolesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre oameni) A se frâmînta, a se zvîrcoli (mai ales în așternut); a se codi. [Var.: cioșmăli vb. IV]
13. [Șăineanu, ed. VI] cioșmolì v. Mold. a se svârcoli și scărpina (în așternut): cioșmolindu-se și învârtindu-se ca pe jăratec CR. [Origină necunoscută].
14. [Scriban] cĭoșmolésc (mă) v. refl. (ung. csömöszölni, a strivi). Mototolesc, boțesc. V. refl. Mă învîrtesc, mă întorc în pat pînă să adorm.
15. [DOOM 3] cioșmoli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cioșmolesc, 3 sg. se cioșmolește, imperf. 1 sg. mă cioșmoleam; conj. prez. 1 sg. să mă cioșmolesc, 3 să se cioșmolească; imper. 2 sg. afirm. cioșmolește-te; ger. cioșmolindu-mă
16. [DOOM 2] !cioșmoli (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cioșmolește, imperf. 3 sg. se cioșmolea; conj. prez. 3 să se cioșmolească
17. [DER] cioșmoli (-esc, -it), vb. – 1. A face zgomot mîncînd. – 2. A se agita, a se frămînta. 3. A șovăi, a se codi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 9), cf. moșmoli.
18. [DAR] cioșmoli, cioșmolesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se frământa, a se agita, a se zbuciuma, a se zvârcoli (în așternut); (despre porci) a se tăvăli în noroi, a se înnămoli. 2. a se codi, a ezita (să facă ceva). 3. a mesteca ceva în gură, a molfăi. 4. a gusta de ici și colo; a linchi.
19. [DRAM 2021] ciosmoli, ciosmolesc, (cioșmoli), v.r. (reg.) 1. A se agita, a se frământa. 2. A se zvârcoli (în așternut). – Creație expresivă, cf. moșmoli (DER).
20. [DRAM 2015] ciosmoli, ciosmolesc, (cioșmoli), vb. refl. – (reg.) 1. A se agita, a se frământa. 2. A se zvârcoli (în așternut). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); creație expresivă, cf. moșmoli (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL