1. [DEX '09] ȚESALĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo.
2. [MDA2] țesală sf [At: (a. 1508) cf. MIHĂILĂ, D. 168 / V: (înv) ~sea~, ~selă, (reg) țeasălă (Pl: țeasăle, țeasele, țeasăli), ~sălă (Pl: țesăle, țesăli), țers~ (Pl: țersăli), țacs~ (Pl: țacsăli), țepța~ (Pl: țepțăli), țeșa~, (îrg) ces~[1], cesea~[2], ceasălă[3] (Pl: ceasăli, cesăle), ceoasălă[4], cers~[5], cears~, cearsălă (Pl: cearsăli, cerseli, cersăli), ceors~[6], ceorsoa~[7], cercea~, cecea~[8], ceșea~[9] (Pl: ceșeli, ceșeale), săcea~, sărcea~, sălcea~, sărs~[10] / Pl: ~le, (reg) ~săli, ~seli, ~sele / E: vsl чєсало] 1 Unealtă formată dintr-o placă de metal, având pe una dintre fețe lamele dințate, prevăzute la una dintre laturi cu un mâner de lemn sau de metal, și cu care se curăță pielea și părul vitelor și al cailor. 2 (Îvr; îf cesală) Instrument de tortură asemănător cu o țesală (1). 3 (Fam; fig) Neînțelegere. 4 (Fam; fig) Scandal. 5 (Fam; fig) Bătaie zdravănă. 6 (Fam; fig; îe) A-i trage (sau a-i da) (cuiva) o ~ (sau, reg, o săceală) A bate zdravăn pe cineva. 7 (Reg; îe) A mânca săceală A primi bătaie. 8 Grapă ușoară, cu dinți deși și lungi, folosită la curățirea terenurilor, mai ales a pășunilor naturale, în primele faze de vegetație. 9 (Tex) Dispozitiv la mașina de cardare a bumbacului, asemănător cu o țesală (1), care curăță unul din valțurile acestei mașini.
3. [CADE] ȚESALĂ, Mold. CESALĂ (pl. -ăli), SĂCEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Un fel de perie de fier, dințată, cu care se perie părul calului, măgarului, etc. (🖼 5125) ¶ 2 fig. F Bătaie sdravănă [srb. česalo].
4. [DEX '98] ȚESALĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo.
5. [DLRLC] ȚESALĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor (îndeosebi la cai). Gavril ridică peria și țesala și le dădu lui Stahu. SADOVEANU, O. IV 307. De căpăstru mi-l scotea, Cu țesala-l țesăla. TEODORESCU, P. P. 53. 2. Grapă ușoară, cu dinți deși, folosită mai ales la curățirea pășunilor naturale.
6. [Șăineanu, ed. VI] țesală f. perie de fier de curățat caii. [Slav. ČESALO, pieptene].
7. [Scriban] țesálă, V. cesală.
8. [MDA2] cearsală sf vz țesală
9. [MDA2] cearsălă sf vz țesală
10. [MDA2] cerceală sf vz țesală
11. [MDA2] ciorsoală[1] sf vz țesală
12. [MDA2] săceală sf vz țesală
13. [MDA2] sălceală sf vz țesală
14. [MDA2] sărceală sf vz țesală
15. [MDA2] țacsală sf vz țesală
16. [MDA2] țeasălă sf vz țesală
17. [MDA2] țepțală sf vz țesală
18. [MDA2] țersală sf vz țesală
19. [MDA2] țesălă sf vz țesală
20. [MDA2] țeseală sf vz țesală
21. [MDA2] țeselă sf vz țesală
22. [MDA2] țeșală sf vz țesală
23. [CADE] ❍ CESALĂ ... 👉 ȚESALĂ ...
24. [DLRLC] CIORSALĂ s. f. v. țesală.[1]
25. [Scriban] cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene, d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie.
26. [DOOM 3] țesală s. f., g.-d. art. țesalei; pl. țesale
27. [DOOM 2] țesală s. f., g.-d. art. țesalei; pl. țesale
28. [MDO] țesală, pl. țesale
29. [IVO-III] țesală, -le.
30. [DER] țesală (-ăli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii).
31. [DRAM 2021] cearsălă, s.f. v. ceasălă („perie”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL