1. [DEX '09] CIOROAICĂ, cioroaice, s. f. 1. Cioară. 2. Epitet dat unei femei brunete, oacheșe. – Cioroi + suf. -oaică.
2. [MDA2] cioroaică sf [At: ISPIRESCU, L. 362 / Pl: ~ice / E: cioroi + -oaică] 1 (Orn) Cioară (Coracias garrulus). 2 (Reg; prt) Roi. 3 Câine de vânătoare. 4 (Dep) Femeie brunetă.
3. [CADE] CIOROAICĂ (pl. -ce) sf. 1 👉 CIOARĂ 1 ¶ 2 F Poreclă dată unei Țigănci: întorcîndu-se acasă, o luă pe spurcata de cioroaică la bătăi (ISP.).
4. [DLRLC] CIOROAICĂ, cioroaice, s. f. Cioară. Cînd era cioroaica barză Mai venea la noi la varză. POP.
5. [DLRM] CIOROAICĂ, cioroaice, s. f. Cioară. – Din cioară + suf. -oaică.
6. [Scriban] cĭoroáĭcă f., pl. e (augm. d. cĭoară). Epitet ironic Țigancelor.
7. [DOOM 3] cioroaică s. f., g.-d. art. cioroaicei; pl. cioroaice
8. [DOOM 2] cioroaică s. f., g.-d. art. cioroaicei; pl. cioroaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL