1. [MDA2] ciorecar sm [At: JIPESCU, O. 20 / V: ~ricar / Pl: ~i / E: cioareci + -ar] (Reg) Țăran care poartă cioareci (1).
2. [CADE] CIORECAR sm. Țăran îmbrăcat cu cioareci.
3. [DLRLC] CIORECAR, ciorecari, s. m. (Uneori în opoziție cu nădrăgar sau pantalonar) Țăran care poartă cioareci. – Variantă: cioricar (ȘEZ. II 212) s. m.
4. [DLRM] CIORECAR, ciorecari, s. m. Țăran care poartă cioareci; p. ext. țăran. [Var.: cioricar s. m.] – Din cioarec[i] + suf. -ar.
5. [Șăineanu, ed. VI] ciorecar m. țăran ce poartă cioareci.
6. [MDA2] cioricar sm vz ciorecar
7. [DLRLC] CIORICAR s. m. v. ciorecar.
8. [DAR] ciorecar, ciorecari, s.m. (înv.) țăran ce purta cioareci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL