1. [MDA2] ciorăi1 [At: H III, 325 / V: ~roi3, ciur~ / Pzi: ciorăi, ~ăesc / E: fo] 1 vi (D. cioară, corb, țarcă sau curcă) A emite sunetele caracteristice speciei Si: (reg) a căi, a cârâi, a ciobăi, a croncă(n)i, a găi. 2 vt A adresa invective (cuiva) Si: (pfm) a cârâi.
2. [MDA2] ciorăi2 v vz ciurui
3. [CADE] CIORĂI2 (pers. a 3-a: -ăește, -ăe) vb. intr. A cîrîi, a cînta ca cioara.
4. [CADE] CIORĂI1 (pers. a 3-a: -ăește, -ăe) vb. intr. Mold. Trans. A curge murmurînd (vorb. de ape): rîurile ce ciorăiau mai în jos de brîele melancolicelor stînci (EMIN.) [rut. čurity].
5. [DLRLC] CIORĂI vb. IV v. ciurui2.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciorăì v. a curge murmurând (de ape): râurile ce ciorăiau EM. [Onomatopee: v. ciurui].
7. [Scriban] cĭórăĭ și -ĭésc, V. cĭuruĭ 2.
8. [DEX '09] CIURUI2, pers. 3 ciuruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică.
9. [MDA2] cioroi3 v vz ciorăi1
10. [MDA2] ciurui1 [At: I. IONESCU, C. 122/14 / V: (Ban) ~răi1, ciorăi1 / Pzi: ~esc, ciurui / E: ciur1] 1-2 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atenție. 4-5 vtr A (se) găuri în mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 vt (Înv) A cârpi ciorapi. 8 vi (D. lichide) A curge ca prin ciur.
11. [MDA2] ciurui4 v vz ciorăi1
12. [MDA2] ciurui2 vi [At: LB / V: ~răi2, ciorăi2, cioroi2, giurui / Pzi: ~esc, ciurui / E: ciur2] (Înv) A susura.
13. [CADE] CIURUI (-uesc; pers. a 3-a: -uește și -ue) I. vb. tr. 1 A trece prin ciur, a cerne cu ciurul: ciuruia gunoiul să-i găsească banul (PANN) ¶ 2 A face găuri multe în ceva, a găuri peste tot. II. vb. intr. A curge, a țîșni ca dintr’un ciur (vorb. în spec. de ploaie, de lacrimi, etc.).
14. [DLRLC] CIURUI2, pers. 3 ciuruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A curge șiroind și producînd un zgomot caracteristic. Dădui peste Zgribincea și Huțan, cu apa ciuntind de pe dînșii, stînd jos, la umbră, pe marginea potecii și legîndu-și opincile desfăcute. HOGAȘ, M. N. 224. Apa ciuruia din țeve aurite și o lua cu năstrape și cu căușe de aur. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: ciorăi (EMINESCU, N. 5) vb. IV.
15. [DLRM] CIOROI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene și cu fructe achene (Inula). – Din cioară + suf. -oi.
16. [DLRM] CIURUI2, pers. 3 ciuruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A curge șiroind și producînd un zgomot caracteristic. – Din ciur.
17. [Șăineanu, ed. VI] ciuruì v. a curge țișnind: apa ciuruia din țeve aurite ISP. [Din ciur! ciur! int. care imită țișnitul apei curgătoare].
18. [Scriban] 2) cĭúruĭ și (rar) -ĭésc, a -í v. intr. (d. cĭur 2; rut. čuriti, bg. čurkam, ung. csurogni, id. C. cĭucĭur, șiroĭ. țîrîĭ, țuruĭ. Bern. 1, 131). Curg șiroĭ, țuruĭ: cĭuruĭe ploaĭa. – Și șuruĭ și (Mold. Trans.) cĭórăĭ saŭ -ĭesc.
19. [DOOM 3] ciurui1 (a ~) (a curge cu zgomot) (pop.) vb., ind. prez. 3 ciuruie, imperf. 3 pl. ciuruiau; conj. prez. 3 să ciuruie
20. [DOOM 2] ciurui2 (a ~) (a curge cu zgomot) (pop.) vb., ind. prez. 3 ciuruie, imperf. 3 sg. ciuruia; conj. prez. 3 să ciuruie
21. [IVO-III] ciuruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
22. [DAR] ciorăi, pers. 3 sg. ciorăie, vb. IV 1. (reg.; despre ciori, corbi, țărci și curci) a cârâi, a croncăni, a cloncăni. 2. (reg.) a certa, a ocărî, a înjura. 3. (reg.; despre râuri, pâraie) a curge murmurând, susurând.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL