1. [DEX '09] CIOPLITURĂ, cioplituri, s. f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, așchie căzută prin cioplire. – Ciopli + suf. -tură.
2. [MDA2] cioplitură sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / Pl: ~ri / E: ciopli + -tură] (Pop) 1 Cioplire (1). 2 Obiect cioplit2 (1). 3 Așchie rezultată prin cioplire (1). 4 (Reg) Parte de slănină mai subțire, de la burtă.
3. [CADE] CIOPLITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a ciopli ¶ 2 Lucrul cioplit ¶ 3 Așchii, surcele căzute prin cioplire.
4. [DLRLC] CIOPLITURĂ, cioplituri, s. f. (Cu sens colectiv) Surcele, așchii căzute prin cioplire. Cioplitură de rășinoase.
5. [DLRM] CIOPLITURĂ, cioplituri, s. f. Surcele, așchii căzute prin cioplire. – Din ciopli + suf. -(i)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] cioplitură f. rezultatul cioplirii: 1. lucru cioplit; 2. surcele sau așchii căzute din cioplire.
7. [Scriban] cĭoplitúră f., pl. ĭ. Lucru cĭoplit. Bucățĭ căzute din cĭoplire. Mold. nord. Slănină (în general).
8. [DOOM 3] cioplitură (desp. cio-pli-) s. f., g.-d. art. ciopliturii; pl. cioplituri
9. [DOOM 2] cioplitură (cio-pli-) s. f., g.-d. art. ciopliturii; pl. cioplituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL