1. [MDA2] ciopăți v vz ciopârti
2. [DLRLC] CIOPĂȚI vb. IV v. ciopîrți.
3. [DEX '09] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
4. [DEX '09] CIOPÂRTI vb. IV v. ciopârți.
5. [DEX '09] CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
6. [MDA2] ciocâlti v vz ciopârți
7. [MDA2] ciopartă sf vz ciopată
8. [MDA2] cioparte sf vz ciopată
9. [MDA2] ciopată sf [At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~artă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păți / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă”] (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr.
10. [MDA2] ciopărtă sf vz ciopată
11. [MDA2] ciopârtă sf vz ciopată
12. [MDA2] ciopârti vt vz ciopârți
13. [MDA2] ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: ~țesc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).
14. [CADE] CIOPA(R)TĂ (pl. -ăți, -ărți) sf. Bucată tăiată din ceva, cu barda, cu cutitul, cu sabia, etc.: îi făcu oastea ciopăți ciopăți, de nu scăpă picior de păgîn (ISP.) [ung. csoport „grămadă”].
15. [CADE] CIOPÎRTI (-tesc), CIOPĂ(R)TI (-tesc), CIOPÎRȚI, CIOPĂȚI (-țesc) vb.tr. = CIOCÎRTI: îi chisăgea și-i ciopârtea ca pe castraveți (ISP.); o calfă de dulgher stîngaciu ciopîrtește bîrca (ODOB.) [ciopartă].
16. [CADE] ❍ CIOSVÎRȚI (-țesc) vb. tr. (R.-COD.) = CIOPÎRȚl [ciosvîrtă].
17. [DEX '98] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal. V. ciozvârtă. – Din magh. csapat „grămadă, ceată”.
18. [DEX '98] CIOPÂRȚI, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
19. [DLRLC] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Regional) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. V. hartan. Lovindu-o cu sabia o dată, îi tăie trupu în doauă ciopăți. GORJAN, H. I 82. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) ciopăți-ciopăți = a rupe, a sfîșia, a tăia (pe cineva sau ceva) în bucățele. Începu a mi-ți cresta pe șarpe și cruciș și curmeziș, pînă ce îl făcu ciopăți-ciopăți. ISPIRESCU, L. 343.
20. [DLRLC] CIOPÎRTI vb. IV V. ciopliți.
21. [DLRLC] CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. hăcui, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrți (ODOBESCU, S. II 513), ciopăți (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.
22. [DLRM] CIOPATĂ, ciopăți, s. f. (Reg.) Bucată de carne tăiată din trupul unui om sau al unui animal; ciozvîrtă. – Magh. csapat «grămadă, ceată».
23. [DLRM] CIOPÎRTI vb. IV. v. ciopîrți.
24. [DLRM] CIOPÎRȚI, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucați o ființă sau o parte a trupului ei. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întimplare; a ciopli rău, neîndemînatic. [Var.: ciopîrti vb. IV] – Din ciopa(r)tă (modificat după parte).
25. [Șăineanu, ed. VI] ciopă(r)tă f. bucată ruptă sau trunchiată: începu a mi-ți cresta pe șarpe până ce-l făcu ciopăți, ciopăți ISP. [Formă amplificată dintr’un primitiv ciop, trunchiu; cf. ciump; v. ciocârti].
26. [Șăineanu, ed. VI] ciopârțì v. a tăia în bucăți.
27. [Scriban] cĭopátă f., pl. ățĭ (ung. csapat, ceată, trupă, grămadă, d. csapni, a reteza; csapatos, bătut bine). Pl. Vest. Bucățĭ retezate; a tăĭat balauru’n cĭopățĭ.
28. [Scriban] cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.
29. [DOOM 3] ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
30. [DOOM 3] ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, 3 sg. ciopârțește, imperf. 1 ciopârțeam; conj. prez. 1 sg. să ciopârțesc, 3 să ciopârțească
31. [DOOM 2] ciopată (reg.) s. f., g.-d. art. ciopății; pl. ciopăți
32. [DOOM 2] ciopârți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțesc, imperf. 3 sg. ciopârțea; conj. prez. 3 să ciopârțească
33. [MDO] ciopîrți
34. [IVO-III] ciopârțesc, -țeam 1 imp.
35. [DER] ciopată (ciopăți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL