1. [DEX '09] CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
2. [MDA2] ciont3, ~oantă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oante / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.
3. [MDA2] ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.
4. [MDA2] ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.
5. [CADE] CIONT1 I. adj. 1 Ciuntit, trunchiat, retezat: feciorul de boier, slut, și plin de sînge ca un stîrv (ISP.) ¶ 2 Cu coada retezată, tăiată, fără coadă. II. (pl. cioante) sn. 1 ‡ Stîrv (DOS.) ¶ 2 Trunchiu retezat, buștean; Nu-i nici grîu, nu-i nici săcară, Numai cioante-s pe hotară (BIB.) [comp. CIUNT].
6. [CADE] CIONT2 (pl. cioante) sn. Maram. Oaș. 🫀 Os; ~ul spinării, șira spinării [ung.].
7. [DLRM] CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.
8. [Șăineanu, ed. VI] ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.
9. [Scriban] 1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.
10. [Scriban] 2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.
11. [DEX '09] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.
12. [MDA2] cioantă sf vz ciont1-2
13. [MDA2] ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).
14. [CADE] CIUNT adj. 1 Ciung: se vede că-i urîtă, ~ă, oloagă, cocoșată (ALECS.) ¶ 2 Cu urechile retezate, cu coada trunchiată ¶ 3 Cu un corn rupt, numai cu un corn (vorb. de boi): îI lăsă ~ și de un corn (ISP.) [comp. CIUNG].
15. [DEX '98] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.
16. [DLRLC] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioantă (ISPIRESCU, L. 252) adj.
17. [DLRM] CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung. 2. (Rar) Șchiop. [Var. : (reg.) ciont, cioantă adj.] – Din ciont (<ciot + ciung).
18. [DLRM] CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ A despuia, a rupe plante, arbori etc. [Var. : (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.
19. [Șăineanu, ed. VI] ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.
20. [Scriban] cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.
21. [DOOM 3] ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
22. [DOOM 2] ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte
23. [MDO] ciunt
24. [IVO-III] ciunt, -tă.
25. [DAR] ciont2, cioante, s.n. 1. (pop.) crâmpei dintr-o bucată mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mâinii. 3. (reg.) buștean, buturugă.
26. [DAR] ciont1, cioantă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.
27. [DRAM 2021] ciont, cioante, s.n. (reg.) 1. Os, ciolan: „Ni, măi, dar ce fel de câine-i aiesta că nu-i trebuie ciontul? Că doar alți câini bucuroși rod cioantele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). 2. (în expr.) Ciontu' de la grumaz = mărul lui Adam; gâltan. 3. (în expr.) A pune ciontu la treabă = a se strădui: „Nu vre' pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000). 4. (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ■ (onom.) Cionte(a), nume de familie în jud. Maram. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. csont „os” (MDA).
28. [DRAM 2015] ciont, cioante, s.n. – (reg.) Os, ciolan: „Nu vre’ pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ♦ (onom.) Cionte, Ciontea, nume de familie (61 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. csont „os” (MDA).
29. [DRAM] ciont, cioante, s.n. – Os: „Ieși din măduva ciontului” (Memoria 2001: 41). Ciontoș, poreclă în Strâmtura; Ciontoșan, poreclă în Oncești. – Din magh. csont.
30. [DRAM 2021] ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. Retezat, tăiat; ciung. ■ (onom.) Ciunt(u), nume de familie în jud. Maram. – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL