1. [MDA2] cionc2, ~oancă [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~nci, ~oance / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braț. 2 a (D. oi și vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmț) Pipă cu coada scurtă.
2. [MDA2] cionc1 sn [At: DA / Pl: ? / E: pbl mg csonk „butuc”] (Reg) Stavilă.
3. [DLRLC] CIONC, CIOANCĂ, cionci, cioance, adj. (Regional, despre oameni) Fără un braț (v. ciung); (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. ♦ (Substantivat, f.; formație glumeață) Pipă, lulea. Moș Nichifor... își aprinde cioanca. CREANGĂ, P. 125.
4. [DLRM] CIONC, CIOANCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka.
5. [MDA2] cioancă2 sf vz cionc2
6. [MDA2] ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fără vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă: parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau cionc, termen înrudit cu it. cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].
8. [Onomastic] CIONC subst. „mutilat” (DLR); cf. și cioancă „ciont, lulea scurtă” (Tiktin). 1. – ard. (Paș; Bih 8; Sd I-II 36). 2. Cioncu, mold. (Sd XXI). 3. Cioțica și Cioancă (BA ung. 19). 4. Cf. Cionga, ar. (Cara 32 < ar. „ciung”); (Hur 98); Ciongana, G. (Isp IV1). V. și Ciunc.
9. [DAR] cionc1, cioancă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.
10. [DAR] cionc2, cioncuri, s.n. (reg.) grămadă de crengi folosită la abaterea apei de la țărm, fixate pe un trunchi de copac așezat vertical pe cursul râului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL