1. [DEX '09] CIOMĂGEL, ciomăgele, s. n. Diminutiv al lui ciomag. – Ciomag + suf. -el.
2. [MDA2] ciomăgel sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 455/10 / Pl: ~e / E: ciomag + -el] 1-2 (Șhp) Ciomag (1) (mic) Si: ciomăgaș2 (1-2), ciomăguț (1-2). 3-4 Lovitură ușoară dată cuiva cu un ciomăgel (1-2).
3. [CADE] CIOMĂGEL (pl. -ele) sn. dim. CIOMAG: îmi luai traista la umăr și ~ul în mîini (PANN).
4. [DLRLC] CIOMĂGEL, ciomăgele, s. n. Diminutiv al lui ciomag. Puseră pe lîngă dînșii și cîte un ciomăgel. PANN, P. V. II 60.
5. [DLRM] CIOMĂGEL, ciomăgele, s. n. Diminutiv al lui ciomag.
6. [DOOM 3] ciomăgel s. n., pl. ciomăgele
7. [DOOM 2] ciomăgel s. n., pl. ciomăgele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL