1. [DEX '09] CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. (Rar) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.
2. [MDA2] ciomăgaș2 sn [At: BASME, ap. ȘIO / Pl: ~e / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgel (1-2).
3. [MDA2] ciomăgaș1 sm [At: DA / V: ~mag~ / Pl: ~i / E: ciomag + -aș] 1-2 Ciomăgar (1-2).
4. [DEX '98] CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș.
5. [DLRLC] CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. Cînd ajunseră la pod, începură să înțeleagă, căci îi opriră niște ciomăgași. PAS, L. I 194.
6. [DLRM] CIOMĂGAȘ, ciomăgași, s. m. Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș. ♦ Gonaci. – Din ciomag + suf. -aș.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciomăgaș m. bătăuș.
8. [Scriban] cĭomăgáș m. Fam. Iron. Bătăuș cu cĭomagu.
9. [MDA2] ciomagaș sn vz ciomăgaș1
10. [CADE] CIOMAGAȘ sm. Bătăuș, cel ce bate cu ciomagul.
11. [CADE] OALĂ (pl. -le) sf. 1 🏺 Vas de pămînt ars sau de metal pentru fiert bucatele sau pentru diferite alte trebuințe: ~ de pămînt, de fier, de tuciu; ~ cu două mănuși sau cu două torți; ~ de lapte, de vin, de apă, de supă; ~ cu unt, cu smîntînă, cu miere; ~ de flori, ghiveciu; ~ de noapte; capacul, fundul oalei; să nu mănînci din ~, că-ți plouă la nuntă (GOR.); – (P): oala fără de mănușă ajunge după ușă; oala dogită în zadar o mai legi; se laudă oala că va sparge căldarea, cel slab se laudă că va birui pe cel mai tare; oala la foc și iepurele în pădure, face planuri cum să se folosească de un lucru pe care nu l-a dobîndit încă; oala acoperită nu dă gunoaie în ea, omul prevăzător sau cel care nu lasă pe alții să se amestece în treburile lui, e ferit de multe neajunsuri; oala nu se umple cu vorbe, făgăduelile, vorbele numai nu țin loc de ajutor; se amestecă unde nu-i fierbe oala; nu te amesteca unde nu-ți fierbe oala sau nu-ți băga nasul (sau botul sau lingura) unde nu-ți fierbe oala, nu te amesteca unde nu ți-e treaba; (P): a suflat în fundul oalei, a tras la măsea, a băut strașnic; a lua, a prinde ca din ~, fără greutate, cu cea mai mare ușurință: de-a necheza un cal, atunci mai bine să nu furi, că te prinde ca din ~ (GOR.); se învîrtește ca mîța împrejurul oalei cu smîntînă; a pățit cinstea mîței la oala cu smîntînă, a fost prins asupra faptului și a pățit rușinea, a mîncat bătaie; s’a făcut oale și ulcioare, a murit: poate acuma a fi oale și ulcioare, și tot Nichifor Coțcariul i-a rămas bietului om numele (CRG.); a plăti oalele sparte (de altul), a plăti paguba făcută de altul, a păți pentru faptele altuia; 👉 CIOMAG2, FIERBE I. 1, HÎRB1, MUSTAȚĂ1 ¶ 2 Conținutul unei oale: a dat oala’n foc; a băut o oală de vin ¶ 3 Olan [refăcut din pl. oale, sg. *oa < lat. ollam].
12. [DOOM 3] ciomăgaș2 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgași
13. [DOOM 3] ciomăgaș1 (obiect) (înv.) s. n., pl. ciomăgașe
14. [DOOM 2] ciomăgaș1 (persoană) (rar) s. m., pl. ciomăgași
15. [DOOM 2] ciomăgaș2 (ciomag mic) (rar) s. n., pl. ciomăgașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL