1. [DEX '09] CIOLĂNEL, ciolănele, s. n. Ciolănaș. – Ciolan + suf. -el.
2. [MDA2] ciolănel sn [At: DOSOFTEI, PS. 95 / Pl: ~e / E: ciolan + -el] 1-4 Ciolănaș (1-4).
3. [DLRLC] CIOLĂNEL, ciolănele, s. n. Ciolănaș. Am înghițit repede îmbucătura cu un ciolănel, carele mi-a rămas în gît de se cunoaște pînă acum. SBIERA, P. 80.
4. [DLRM] CIOLĂNEL, ciolănele, s. n. Ciolănaș. – Din ciolan + suf. -el.
5. [CADE] CIOLĂNAȘ (pl. -așe), CIOLĂNEL (pl. -ele) sn. dim. CIOLAN: peste trei zile nu rămîne din el decît două ciolănașe subțirele (ALECS.); ciolănelul cela era o săgeată (VOR.).
6. [DOOM 3] ciolănel s. n., pl. ciolănele
7. [DOOM 2] ciolănel s. n., pl. ciolănele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL