1. [DEX '09] CIULAMA, ciulamale, s. f. Mâncare (de pasăre, ciuperci etc.) cu sos alb și gros de faină. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva). – Din tc. çullama.
2. [MDA2] ciulama sf [At: URECHE, ap. TDRG / V: ciol~, ciorl~, ~lam, ~mea, ~lă, ~lămea, ~lumea, ~urumea / Pl: ~le / E: tc çulama] 1 Mâncare constând dintr-un sos gros, alburiu, din faină și zeamă de carne (de pasăre) sau lapte în care se pot adăuga bucățele de carne sau ciuperci. 2 (Pfm; îe) A face (pe cineva) ~ A bate foarte rău. 3 (Pop; îl) A-și face capul ~ A se zăpăci.
3. [CADE] CIULAMA sf. 🍽 Mîncare de pasăre sau de vînat, cu sos alb de făină amestecată cu unt: despre bucate de cele sănătoase...~, baclava, cheschet, nici nu se pomenește (ALECS.) [tc.].
4. [DEX '98] CIULAMA, ciulamale, s. f. Mâncare (de pasăre) cu sos alb și gros de făină. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva). – Din tc. çullama.
5. [DLRLC] CIULAMA, ciulamale, s. f. Mîncare de pasăre (mai rar de ciuperci) cu un sos gros, alb, de făină. Mai spui că nu e bine să aibă omul un porumbel la casa lui. Uite că folosește și el la o strîmtorare. Azi o să avem o ciulama bună. PAS, Z. I 131. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a face bucăți, a sfărîma, a zdrobi (pe cineva).
6. [DLRM] CIULAMA, ciulamale, s. f. Mîncare (de pasăre) cu sos alb și gros de făină. ♦ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate, a zdrobi (pe cineva). – Tc. çulama.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciulamà f. mâncare fiartă din făină, lapte și unt, la care se adaogă și bucățele de puiu de găină: bucate de cele sănătoase... musaca, capama, ciulama AL. [Turc. ČULAMA].
8. [Scriban] cĭulamá f. (turc. čalama). Un fel de sos gros albicĭos compus din făină, zeamă de carne saŭ lapte și unt. – Și cĭolama. V. colărez.
9. [MDA2] ciolama sf vz ciulama
10. [MDA2] ciorlama sf vz ciulama
11. [MDA2] ciorlomea sf vz ciulama
12. [MDA2] ciulam sn vz ciulama
13. [MDA2] ciulă2 sf vz ciulama
14. [MDA2] ciulămea sf vz ciulama
15. [MDA2] ciulumea sf vz ciulama
16. [MDA2] ciurumea sf vz ciulama
17. [CADE] ❍ CIULUMEA sf. Olten. (VÎRC.) 🍽 = CIULAMA.
18. [Scriban] cĭolamá, V. cĭulama.
19. [DOOM 3] ciulama s. f., art. ciulamaua, g.-d. art. ciulamalei; (porții; sorturi) pl. ciulamale
20. [DOOM 2] ciulama s. f., art. ciulamaua, g.-d. art. ciulamalei; pl. ciulamale, art. ciulamalele
21. [DER] ciulama (ciulamale), s. f. – Mîncare orientală cu sos alb (făină fără ou), cu carne, ciuperci, spanac etc. Tc. çulama (Șeineanu, II, 138; Lokotsch 138).
22. [Argou] a face (pe cineva) ciulama expr. a bate tare de tot (pe cineva).
23. [CECC] (A face) capul calendar (sau călindar). Expresia e veche și trebuie să fi pornit de la faptul că un calendar e o „mică enciclopedie”, conținind numeroase cifre și date astronomice, istorice, biografice etc., care nu poi fi lesne memorate. De aici, vorba populară: „a face cuiva capul călindar”, care înseamnă „a zăpăci”. Astfel e folosită expresia de Coșbuc, în versurile: „Tu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu se poate!”, sau de Mihail Sadoveanu, în romanul Mitrea Cocor: „Cu prostiile voastre îmi faceți capul călindar”. FOL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL