1. [DEX '09] CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adj. Care ține de ciocoi1, privitor la ciocoi1, specific ciocoilor1. [Pr.: -co-iesc] – Ciocoi1 + suf. -esc.
2. [MDA2] ciocoiesc, ~iască a [At: GHICA, S. 297 / Pl: ~ești / E: ciocoi2 + -esc] 1-10 De ciocoi2 (6-15). 11-20 Al ciocoiului2 (6-15). 21-30 Ca ciocoii2 (6-15). 31 (Fig) Slugarnic. 32 (Spc; iuz; îs) Scriere ~iască Scriere întrebuințată în birouri. 33-42 Specific ciocoilor2 (6-15).
3. [CADE] CIOCOIESC adj. 1 De ciocoiu: apoi eu îs deprius cu straie de iste ciocoiești? (ALECS.) ¶ 2 Slugarnic ¶ 3 Rafinat, întortochiat (vorb. de scrierea cirilică): citeam slova cea mai ciocoiască și scriam cu trei aruncături pe de-asupra (I.-GH.).
4. [DLRLC] CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adj. 1. De ciocoi, al ciocoilor. lașul de azi nu mai e un oraș al huzurului ciocoiesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 21/4. Partidul i-a învățat... să lovească În clica cea putredă, ciocoiască. VINTILĂ, O. 32. 2. Fig. Lingușitor, slugarnic.
5. [DLRM] CIOCOIESC, -IASCĂ, ciocoiești, adj. Care ține de ciocoi, privitor la ciocoi. – Din ciocoi + suf. -esc.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciocoiesc a. 1. de ciocoiu; 2. josnic, slugarnic: apucături ciocoiești; 3. caligrafic (vorbind despre vechea scrisoare cirilică): slovă ciocoiască GHICA.
7. [Scriban] 1) cĭocoĭésc, – ĭáscă adj. Iron. De cĭocoĭ.
8. [Scriban] 2) cĭocoĭésc (mă) v. refl. Iron. Mă fac cĭocoĭ.
9. [DEX '09] CIOCOI2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni ciocoi1 (1), a-și însuși apucături de ciocoi1; p. ext. a se boieri. 2. Fig. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși. – Din ciocoi1.
10. [MDA2] ciocoi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 141 / Pzi: ~esc / E: ciocoi] 1-10 A deveni ciocoi2 (6-15). 11 (Pex) A se boieri.
11. [CADE] CIOCOI (-oiesc) vb. tr. și refl. A (se) face ciocoiu, a lua apucăturile de ciocoiu; a se slugărnici: nu te-ai ciocoit pe lîngă vre’un boier mare (STAM.); deprins a te ~ la toți Domnii, ai vîndut pe Despot (NEGR.).
12. [DLRLC] CIOCOI2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. (Învechit) A se face ciocoi (1), a lua apucături de ciocoi. 2. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși (ca un ciocoi). Dar tu, Moțoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toți domnii, ai vîndut pre Despot. NEGRUZZI, S. I 141.
13. [DLRM] CIOCOI2, ciocoiesc, vb. IV. Refl. 1. (Înv.) A deveni ciocoi (1), a-și însuși apucături de ciocoi. 2. Fig. (Rar) A fi slugarnic, a se linguși. – Din ciocoi.
14. [Șăineanu, ed. VI] ciocoì v. a linguși cu înjosire, a se pleca cu smerenie: deprins a te ciocoi la toți Domnii NEGR.
15. [DOOM 3] ciocoiesc adj. m., f. ciocoiască; pl. m. și f. ciocoiești
16. [DOOM 2] ciocoiesc adj. m., f. ciocoiască; pl. m. și f. ciocoiești
17. [MDO] ciocoiesc
18. [IVO-III] ciocoiesc, -iască.
19. [DOOM 3] ciocoi1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ciocoiesc, 3 sg. se ciocoiește, imperf. 1 sg. mă ciocoiam; conj. prez. 1 sg. să mă ciocoiesc, 3 să se ciocoiască; imper. 2 sg. afirm. ciocoiește-te; ger. ciocoindu-mă
20. [DOOM 2] !ciocoi2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ciocoiește, imperf. 3 sg. se ciocoia; conj. prez. 3 să se ciocoiască
21. [MDO] ciocoi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL