1. [DEX '09] CIOCĂNITURĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.
2. [MDA2] ciocănitură sf [At: GANE, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: ciocănit + -ură] 1-3 Ciocănit1 (1-3).
3. [CADE] * CIOCĂNITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a ciocăni ¶ 2 Lovituri repetate date cu ciocanul, cu ciocul, cu degetele, cu copitele, etc.: s’au luat și s’au dus cătinel după vuetul acela de ~ (SB.); ciocăniturile ritmate ale trapătului de potcoave (CAR.).
4. [DLRLC] CIOCĂNITURĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. Copiii, auzind bantănitura și ciocănitura aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170. Făt-Frumos porni... cînd, auzi o ciocănitură groaznică. ISPIRESCU, L. 4.
5. [DLRM] CIOCĂNITURĂ, ciocănituri, s. f. Acțiunea de a ciocăni. – Din ciocăni + suf. -(i)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciocănitură f. lovituri repetate de ciocan.
7. [DOOM 3] ciocănitură s. f., g.-d. art. ciocăniturii; pl. ciocănituri
8. [DOOM 2] ciocănitură s. f., g.-d. art. ciocăniturii; pl. ciocănituri
9. [Argou] ciocănitură, ciocănituri s. f. v. ciocăneală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL