1. [Șăineanu, ed. VI] Ciocănești pl. azi plasă, odinioară orășel în jud. Ilfov: 2700 loc.
2. [DEX '09] CIOCĂNI, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciocăn] – Din ciocan1.
3. [MDA2] ciocăni [At: URECHE, ap. TDRG / V: cionc~ / Pzi: ~nesc, 3 ~nește, ciocăne / E: ciocan] 1 vta A lovi cu ciocanul într-un corp tare. 2 vta A bate cu un obiect tare Cf bocăni. 3 vi A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare. 4 vi A bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). 5 vt A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. 6-7 vti A lovi (ceva cu scopul de a sparge sau) în cineva pentru a-i provoca durere. 8 vt (Pfm) A ciocni în sănătatea cuiva. 9 vta (D. păsări) A lovi cu ciocul Cf toca, tocăni. 10 vt (Fig) A se certa cu cineva. 11 vt (Fig) A cicăli pe cineva Si: a pisa, a toca, a tocăni. 12 vtrr (Fam) A (se) bate ușor. 13 vi A lucra ceva lovind cu ciocanul. 14 vi (Pex) A lucra la unele lucruri (mărunte).
4. [MDA2] cioncăni v vz ciocăni
5. [CADE] CIOCĂNI (-nesc) vb. tr. și intr. 1 A bate cu ciocanul sau cu un obiect oare-care: ciocănind liniștit cu condeiul pe masă (CAR.) ¶ 2 A lovi ușor cu degetele, a bate la ușă: mă ciocăni în piept și ’n spate (GN.); aud ciocănind la ușă (I.-GH.) ¶ 3 A bate, a lovi ușor cu ciocul: verdarea cearcă copaciul și mai slab unde găsește, acolo ciocănește (PANN) ¶ 4 Ⓕ A bate capul cuiva, a sta ciocan pe capul cuiva: las’o și pe mătușa Paraschiva, să mă ciocănească de dimineață pînă ’n seară (SAD.).
6. [DLRLC] CIOCĂNI, ciocănesc, vb. IV. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «la») 1. Intranz. A bate repetat cu degetul sau cu un obiect într-un corp tare. Mama a mai ciocănit în gard. i-a spus tatei să bată și el, să caute vreo piatră, vreun lemn, ca să bată mai tare. PAS, Z. I 177. Ciocăni enervat în geam. SAHIA, N. 103. ◊ (Poetic) Ca-ntr-o fierărie depărtată Ciocănește ploaia-n picuri grei Peste fundul văii, unde spumegată Bîrzava-și îndrugă murmur atu! ei. DEȘLIU, N. 51. Și-a plecat fruntea pe umărul lui, deasupra inimii. Acea inimă ciocănea cu putere. SADOVEANU, M. C. 81. ♦ A bate de repetate ori cu degetul în ușă sau în fereastră, cerînd intrare sau spre a atrage atenția celor dinăuntru; a bate la ușă sau la fereastră. V. bocăni. M-apropiai de fereastră, privind, și ciocănii ușor cu două degete. Trecu un timp de tăcere. Ciocănii a doua oară. De data asta simții un zgomot. După puțin ușa se deschise. DUNĂREANU, CH. 116. La ușă se ducea Și-n ușă ciocănea și bocănea. ȘEZ. IV 155. ◊ Tranz. (Subiectul este medicul) A examina prin loviri ușoare cu degetele în toracele sau abdomenul pacientului pentru a cerceta starea organelor interne; a percuta. ♦ Refl. reciproc. (Rar, despre păsări) A se. apuca cu ciocul, a se ciuguli. Găinile și plăcile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. REBREANU, R. I 152. 2. Intranz. A lucra lovind cu ciocanul. Pe marginea drumului, din cînd în cînd, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi pînă la apusul soarelui. SLAVICI, O. I 69. ◊ Tranz. Fig. Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit. PANN, P. V. I 4. ♦ (Familiar) A lucra, a face cîte ceva. I-a rămas socrul, damblagiu, înainte mai ciocănea și el și mai scotea ceva. PAS, Z. II 203. 3. Tranz. Fig. A bate la cap, a sta cu gura pe cineva, a plictisi cu diferite cereri; a cicăli, a pisa. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) ciocăne (ȘEZ. IV 152).
7. [DLRM] CIOCĂNI, ciocănesc, vb. IV I. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul) într-un corp tare ; a bate cu degetul îndoit în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în torace sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea organelor interne ; a percuta. ♦ Tranz. si refl. (Fam.) A (se) bate ; a (se) ciuguli. 2. Intranz. A lucra lovind cu ciocanul , p. ext. a face, a lucra cîte ceva. 3. Tranz. Fig. A bate la cap ; a cicăli, a pisa. – Din ciocan.
8. [Șăineanu, ed. VI] ciocănì v. 1. a lovi cu ciocanul sau cu ciocul; 2. fig. a supăra cu întrebări, a nu înceta cu cereri.
9. [Scriban] cĭocănésc v. tr. (d. cĭocan; rus. čekanitĭ, a cĭocăni). Lovesc cu cĭocanu saŭ cu cĭocu. Bocănesc, bat (de ex., la ușă). Fig. Sfătuĭesc mult timp: eŭ destul l-am cĭocănit, dar el nu m’a ascultat. Bat capu, plictisesc cu vorba.
10. [DOOM 3] !ciocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănesc, 3 sg. ciocănește, imperf. 1 ciocăneam; conj. prez. 1 să ciocănesc, 3 să ciocănească
11. [DOOM 2] !ciocăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănesc/ciocăn, imperf. 3 sg. ciocănea; conj. prez. 3 să ciocănească/să ciocăne
12. [DE] CIOCĂNEȘTI, 1. Com. în jud. Călărași; 5.020 loc. (1991). 2. Com. în jud. Dîmbovița, pe Colentina; 5.657 loc. (1991). Stație de c. f.
13. [Argou] a o ciocăni la vârf expr. (adol., obs.) a se masturba.
14. [Argou] ciocăni, ciocănesc I v. t. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. II v. r. (d. femeie) a avea contact sexual cu un bărbat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL