1. [MDA2] ciocancă sfa [At: DA / Pl: ~nce, ~cănci / E: ctm cioacă1 + cance] (Reg) Par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing obiectele plutitoare Cf cârlig, țăpoi, hăuc, cioc5, ciocoroi, clasibocru, țăpușă, țapină.
2. [DAR] ciocancă, ciocance, s.f. (reg.) par de lemn cu cârlig la capăt, cu care se împing lemnele plutitoare; cârlig, țăpoi, hăuc, cioc, ciocoroi, țăpușă, țapină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL