1. [DEX '09] CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1. 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.
2. [MDA2] ciocănar sm [At: I. IONESCU, P. 36 / Pl: ~i / E: ciocan + -ar] (Înv) 1 Ciocănaș (8). 2 Muncitor necalificat. 3 Nituitor manual.
3. [DEX '98] CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar.
4. [DLRLC] CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mîna, care lovește cu ciocanul capul nitului. ◊ Muncitor calificat care conduce mișcarea unui ciocan mecanic. 2. Ciocănaș1 (1). O baniță de sare... se plătește cu 10 parale, din cari 8 se dau ciocănarului și 2 sărarului. I. IONESCU, P. 36. 3. (Depreciativ) Muncitor necalificat. Lăsați-i să lucreze, vreți să rămînă ciocănari? PAS, Z. I 284.
5. [DLRM] CIOCĂNAR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor dintr-o echipă de nituit cu mîna. ♦ Muncitor calificat care lucrează la un ciocan mecanic. 2. Ciocănaș2 (1). 3. (Depr.) Muncitor necalificat. – Din ciocan1 + suf. -ar.
6. [DOOM 3] ciocănar (persoană) s. m., pl. ciocănari
7. [DOOM 2] ciocănar (persoană) s. m., pl. ciocănari
8. [Argou] ciocănar, ciocănari s. m. individ naiv / credul / ușor de înșelat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL