1. [MDA2] ciocâltiu sn vz ciocâlteu
2. [Șăineanu, ed. VI] ciocălteu n. cuiu prin jugul carului. [Cf. cioacă].
3. [Scriban] cĭocîltéŭ și -îrtéŭ n., pl. eĭe (ung. csikoltó, csikoltyu). Vest. Marele piron care ține jugu fixat în proțap. – În Trans. -tăŭ. În Olt. și teglicĭ, în Tel. tiglicĭ.
4. [DER] ciocîlteu (-eie), s. n. – 1. Cui, știft, diblu. – 2. La plug, japiță. – Der. ciocîrteu, ciocîltău. Mag. csikoltó (Scriban, Arhiva, 1912).
5. [DE] CIOCÂLTEU, Vintilă (1890-1947, n. Plenița, jud. Dolj), biochimist român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul biochimiei acizilor grași, colesterolului, compușilor azotați etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL