1. [DEX '09] CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob.
2. [MDA2] ciobi vt [At: MAT. FOLK. 102 / V: ~ba / Pzi: ~besc / E: ciob] 1-3 A știrbi, a sparge sau a crăpa un obiect casant.
3. [DLRLC] CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un obiect, mai ales cu privire la un vas de sticlă, de porțelan, de lut etc.) A preface în cioburi, a sparge; a știrbi. Le arunca [păpușile] una într-alta... fără să se sinchisească dacă îi se întîmpla să le ciobească sau să le sfărîme. M. I. CARAGIALE, C. 60.
4. [DLRM] CIOBI, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi sau a sparge un obiect de sticlă, de porțelan etc. – Dîn ciob.
5. [MDA2] cioba v vz ciobi
6. [DOOM 3] ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, 3 sg. ciobește, imperf. 1 ciobeam; conj. prez. 1 sg. să ciobesc, 3 să ciobească
7. [DOOM 2] ciobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobesc, imperf. 3 sg. ciobea; conj. prez. 3 să ciobească
8. [Argou] ciobi, ciobesc v. t. a consuma băuturi alcoolice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL