1. [DEX '09] CIOBĂNIT s. n. Ciobănie. – V. ciobăni.
2. [MDA2] ciobănit sn [At: DA ms / Pl: ? / E: ciobani] 1-2 Ciobănire (1-2).
3. [DLRLC] CIOBĂNIT s. n. Ciobănie. Am, din ciobănitul meu, douăzeci de oi, le dau pe toate [la turma de oi a gospodăriei colective], că n-am casă, n-am pe nimeni, trăiesc pe la tîrle de oi străine. CAMILAR, TEM. 122.
4. [DLRM] CIOBĂNIT s. n. Ciobanie. – V. ciobăni.
5. [DEX '09] CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
6. [MDA2] ciobăni [At: ALECSANDRI, T. 613 / Pzi: ~nesc / E: cioban2] 1 vi A fi cioban (1). 2 vt A face pe cineva cioban2 (1).
7. [CADE] CIOBĂNI (-nesc) I. vb. tr. 🐑 A face cioban. II. vb. intr. A fi cioban, a trăi ca cioban: să giuri c’am ciobănit de cînd îs pe lume (ALECS.). III. vb. refl. A se face cioban.
8. [DLRLC] CIOBĂNI, ciobănesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. O dată am ciobănit o vară, cu gînd ca toamna, cu cîștigul, să-mi cumpăr dinți. CAMILAR, TEM. 40. Am învățat a cînta din fluier... să giuri c-am ciobănit de cînd îs pe lume. ALECSANDRI, T. 613. ◊ Refl. A se face cioban. Miul mi se ciobănea, Cu oițele-mi pornea Și-n pășune le mîna. TEODORESCU, P. P. 502.
9. [DLRM] CIOBĂNI, ciobesc, vb. IV. Intranz. A fi cioban a sluji ca cioban. ♦ Refl. A se face cioban. – Din cioban.
10. [Șăineanu, ed. VI] ciobănì v. a fi, a se face cioban: foaie verde și o lalea, Miul mi se ciobănia POP.
11. [Scriban] 2) cĭobănésc v. intr. Îs cĭoban, trăĭesc ca cĭoban.
12. [DOOM 3] ciobănit s. n.
13. [DOOM 2] ciobănit s. n.
14. [DOOM 3] ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, 3 sg. ciobănește, imperf. 1 ciobăneam; conj. prez. 1 sg. să ciobănesc, 3 să ciobănească
15. [DOOM 2] ciobăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciobănesc, imperf. 3 sg. ciobănea; conj. prez. 3 să ciobănească
16. [Argou] ciobăni, ciobănesc v. t. a viola.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL