1. [Șăineanu, ed. VI] ciobaca f. Mold. luntre făcută dintr’o scorbură de copaciu. [Origină necunoscută].
2. [DEX '09] CIOBACĂ, ciobace, s. f. (Reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak.
3. [MDA2] ciobac sn vz ciobacă
4. [MDA2] ciobacă sf [At: DAMÉ, T. 126 / V: ciobac sn, ciub~, ciubică, șub~ / Pl: ~ace, ~băci / E: ucr чобак, mg csobák] (Reg) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac.
5. [MDA2] ciubecă sf vz ciobacă
6. [CADE] CIOBACĂ sf. Mold. Bucov. ⛵ Luntre făcută dintr’un trunchiu de copac scobit (🖼 1187): au urcat-o într’o ~ și au treput-o apa (R.-COD.); pe mare umbla un moșneag cu ciobaca (VOR.) [rut. čobak].
7. [DLRLC] CIOBACĂ, ciobace, s. f. Luntre primitivă scobită dintr-un singur trunchi de salcie sau de plop, întrebuințată de pescari. V. lotcă. De partea cealaltă, sub deal, iazul lucea nemișcat; o ciobacă trecu încet brăzdînd luciul, apoi se afundă în pădurile dese de papură. SADOVEANU, O. VI 185.
8. [DLRM] CIOBACĂ, ciobace, s. f. Luntre rudimentară, scobită dintr-un trunchi de salcie sau de plop, întrebuințată de pescari. – Ucr. čobak.
9. [Scriban] cĭobácă f., pl. ace și ăcĭ (cp. cu ung. csanák, cĭobacă, saŭ cu rut. čovén, luntre, pin schimbare de sufix, infl. poate și de rus. čobák, mreană). Luntre făcută dintr’un trunchĭ scobit (orĭ și din scîndurĭ) de umblat pe bălțĭ la pescuit orĭ la vînat (Sadov. VR. 1928, 7, 8; Șez. 33, 26). – Și cĭobac, n., pl. e. V. căulă, cin 2 și oraniță.
10. [DOOM 3] ciobacă (reg.) s. f., g.-d. art. ciobacei; pl. ciobace
11. [DOOM 2] ciobacă (reg.) s. f., g.-d. art. ciobacei; pl. ciobace
12. [DER] ciobacă (-ăci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL