1. [DEX '09] CIOATCĂ s. f. v. ciotcă.
2. [MDA2] cioatcă sf vz ciotcă
3. [DLRM] CIOATCĂ s. f. v. ciotcă.
4. [Scriban] cĭoátcă f., pl. e și cĭotcĭ (d. cĭotcă). Est. Grupă, ceată, societate: a intra în cĭoatca bătrînilor.
5. [DEX '09] CIOTCĂ, ciotci, s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioatcă s. f.] – Cf. magh. csutka.
6. [MDA2] ciotcă sf [At: I. CR. III, 268 / V: ~oat~ / Pl: ~tei / E: mg csutka] (Reg) 1 Rădăcină. 2 Buturugă. 3 (Îe) A se strânge ~ A strânge o mulțime de oameni (mai rar de lucruri). 4 Grămadă de albine adunate sub urdiniș, înainte de roit.
7. [CADE] CIOTCĂ sf. Mold. 1 Grămadă de oameni, de animale, etc. înghesuită la un loc: băieții s’au strîns ~ împrejurul meu (CRG.) ¶ 2 Buturugă: aruncă o ~ pe foc, să nu se stingă (FLOR.) [comp. ung. csutka srb. ćutka].
8. [DEX '98] CIOTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioatcă s. f.] – Cf. magh. csutka.
9. [DLRLC] CIOTCĂ s. f. (Regional) 1. Grămadă, mulțime de oameni (mai rar de animale sau de lucruri) strînși la un loc, înghesuiți. ◊ (Pe lîngă verbele «a sta», ««a se strînge», «a se ține», a se aduna» etc.) La 6 dimineața ne aflam toți, ciotcă, în medeanul din fața primăriei. HOGAȘ, DR. II 130. Împrejurul lor, grămădiți ciotcă, priveau alții. D. ZAMFIRESCU, R. 203. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormîntat în năsip. CREANGĂ, A. 61. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. – Variantă: cioatcă (CREANGĂ, P. 238) s. f.
10. [DLRM] CIOTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioatcă s. f.] – Comp. magh. csutka.
11. [Șăineanu, ed. VI] ciotcă adv. Mold. grămadă înghesuită sau ghemuită (asemenea unei buturugi care stă grămadă, neavând ramuri să se întinză): albinele se adună ciotcă în pălărie CR.
12. [Scriban] cĭótcă adv. (rus. čétka, pron. čotka, număr păreche, d. četá, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, cĭopor. În mare număr și unițĭ: albinele se adună cĭotcă la stup, Jidaniĭ se strînsese cĭotcă la havră. V. și cĭoatcă.
13. [DOOM 3] +ciotcă1 (reg.) adv. (a se strânge/sta ~)
14. [DOOM 3] ciotcă2 (reg.) s. f., g.-d. art. ciotcii; pl. ciotci
15. [DOOM 2] ciotcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciotcii; pl. ciotci
16. [DRAM 2021] ciotcă, ciotci, s.f. (reg.) 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș, 1986: 66). – Din magh. csutka „cocian, cotor” (DEX, MDA); din rus. čétka (pron. čotka) „număr pereche” (Scriban).
17. [DRAM 2015] ciotcă, ciotci, s.f. – (reg.) 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș, 1986: 66). – Din magh. csutka „cocian, cotor” (DEX, MDA); din rus. čétka (pron. čotka) „număr pereche” (Scriban).
18. [DRAM] ciotcă, ciotci, s.f. – 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș 1986: 66). – Din ciot + -că.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL