1. [DEX '09] CIOARSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.
2. [MDA2] cioarsă sf [At: I. CR. I, 121 / V: gio~ / Pl: ~e / E: fo ciors, ucr черсать „a zgâria”] 1 (Înv; reg) Coasă tocită. 2 (Înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (Înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat.
3. [CADE] CIOARSĂ, GIOARSĂ (pl. -se) sf. iron. Mold. Cuțit, topor, etc. știrbit, tocit, care nu taie: niște cioarse de nici o treabă (CRG); Aurariul... puse mîna pe cioarsa ruginită (BD.-DEL.) [rut. bg. čereslo].
4. [DEX '98] CIOARSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.
5. [DLRLC] CIOARSĂ, cioarse, s. f. Obiect de tăiat (cuțit, coasă, sabie, topor etc.) vechi, tocit sau știrbit, care taie rău. Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. – Pronunțat: doar-.
6. [DLRM] CIOARSĂ, cioarse. s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. – Comp. ucr. čersati «a zgîria».
7. [Șăineanu, ed. VI] cioarsă f. Mold. cuțit vechiu și tocit. [V. ciorsăi].
8. [Scriban] cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.
9. [CADE] GIOARSĂ 👉 CIOARSĂ.
10. [Scriban] gĭoársă, V. cĭoarsă.
11. [DOOM 3] cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse
12. [DOOM 2] cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse
13. [IVO-III] cioarsă, -se.
14. [DAR] cioarsă (gioarsă), cioarse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă.
15. [DRAM 2021] cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. (reg.) 1. Soi (rău). 2. Obiect uzat. 3. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 4. Cârpă. ■ (onom.) Ciors, nume de familie în jud. Maram. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).
16. [DRAM 2015] cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. – (reg.). 1. Soi (rău); obiect uzat (Memoria, 2004). 2. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 3. Cârpă. ♦ (onom.) Ciors, nume de familie în Maramureș. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL