1. [DEX '09] CIOANDĂ s. f. (Reg.) Ceartă ușoară; ciondăneală. – Din ciondăni (derivat regresiv).
2. [MDA2] cioandă sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~dră / P: cioan~ / Pl: ~de / E: ns cf dondăni] (Frg) 1 Ciondăneală. 2 Persoană certăreață.
3. [CADE] CIOANDĂ (pl. -de), CIOANDRĂ (pl. -re) sf. Mold. Trans. Ceartă: îi sare țandăra, și se iau la cioandă (SAD.).
4. [DLRLC] CIOANDĂ s. f. (Mold., Transilv.) Ceartă, sfadă, gîlceavă. Cioanda și dihonia nu se mai sfîrșea. CONTEMPORANUL, VI 103. M-am luat la cioandă. ȘEZ. IX 145.
5. [DLRM] CIOANDĂ s. f. (Reg.) Ceartă, sfadă. – Postverbal al lui ciondăni.
6. [Șăineanu, ed. VI] cioandă f. Mold. început de ceartă: a se lua la cioandă. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] cĭoándă f., pl. e (d. mă cĭondănesc). Trans. Mold. Ceartă, sfadă. – Și cĭoandră.
8. [MDA2] cioandră sf vz cioandă
9. [DOOM 3] cioandă (reg.) s. f., g.-d. art. cioandei
10. [DOOM 2] cioandă (reg.) s. f., g.-d. art. cioandei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL