1. [DEX '09] CINISM, cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.
2. [MDA2] cinism sn [At: GHICA, S. 672 / Pl: (rar) ~e și (înv) ~uri / E: fr cynisme, lat cynismus] 1 Doctrina școlii filozofice cinice. 2 Atitudinea omului cinic.
3. [CADE] * CINISM (pl. -sme) sn. 1 🦉 Doctrinele filosofilor cinici ¶ 2 pr. ext. Nerușinare, nesocotirea ori-cărei bune-cuviințe: ticăloșiile ce vedea... cu un ~ învierșunat el se apucă a le descrie (ODOB.) [fr.].
4. [DEX '98] CINISM, (rar) cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.
5. [DLRLC] CINISM s. n. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gînduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. V. nerușinare. Ce glume crude și pline de cinism spuneau! VLAHUȚĂ, O. AL. II 98. [Alexandrescu] stigmatiza înjosirea, cinismul și lipsa de probitate. GHICA, S. 672.
6. [DLRM] CINISM, (rar) cinisme, s. n. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gînduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. – Fr. cynisme (lat. lit. cynismus).
7. [DN] CINISM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gînduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos].
8. [MDN '00] CINISM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)
9. [Șăineanu, ed. VI] cinism n. 1. doctrina cinicilor; 2. fig. disprețul bunei cuviințe, nerușinare.
10. [Scriban] *cinízm n., pl. e (vgr. kynismós). Fil. Doctrina filosofilor cinicĭ. Fig. Nerușinare, sfruntare.
11. [DOOM 3] cinism s. n., pl. cinisme
12. [DOOM 2] cinism s. n., pl. cinisme
13. [IVO-III] cinism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL