1. [MDA2] cinătuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e/ E: cinătui] (Reg) 1 (D. păsări tăiate) Curățat de fulgi. 2 (D. pești) Curățat de solzi. 3 (D. animale tăiate) Care a fost curățat în interior. 4 (D. animale tăiate) Care a fost tăiat în bucăți pentru a fi gătit. 6 (D. porc) Pârlit și tranșat după tăiere. 7 (Pex; d. copaci) Curățat de crengi uscate. 8 (Pex) Omorât2.
2. [MDA2] cinătuit1 sn [At: PAMFILE, CR. 200 / V: cen~ / Pl: ~uri / E: cinătui] (Reg) 1-8 Cinătuire (1-8).
3. [DEX '09] CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea. – Cf. magh. csinált „pregătit”.
4. [MDA2] cenatui vt vz cinătui
5. [MDA2] cenătui vt vz cinătui
6. [MDA2] cenătuit2, ~ă a vz cinătuit2
7. [MDA2] cenătuit1 sn vz cinătuit1
8. [MDA2] cinatui v vz cinătui
9. [MDA2] cinătui vt [At: CREANGĂ. P. 177 / V: cenat~, cenăt~, ~ălt~, ~nat~ / Pzi: ~esc / E: mag csinált + -ui] (Reg) 1 A curăța de pene păsările tăiate. 2 A curăța peștii de solzi. 3 A curăța interiorul unui animal pentru a-l găti. 4 A tăia în bucăți animalul de gătit. 5-6 A pârli și a tranșa porcul după tăiere. 7 (Pex) A curăța copacii de crengi uscate. 8 (Pex) A omorî.
10. [CADE] CINĂTUI (-tuesc) vb. tr. Mold. Bucov. 1 🍽 A jumuli pasările și a le scoate măruntaele; a curăța solzii de pe pește și a-i goli pentru gătit: au poroncit împăratul... să cinătuească foarte bine și curat mreana aceea (SB.) ¶ 2 Ⓕ iron. A trage o bătaie: acuși te cinătuesc frumos cu dichiciul (CRG.).
11. [DLRLC] CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la păsări, pești etc.) A curăța (de fulgi, de solzi etc.) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. Astă mreană albă, codalbă... s-o cinătuiască, s-o fiarbă. SBIERA, P. 118.
12. [DLRM] CINĂTUI, cinătuiesc, vb. IV (Tranz.) (Reg.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc,) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. – Mag. csinált « pregătit » .
13. [Scriban] cenătuĭésc, V. cinătuĭesc.
14. [Scriban] cinătuĭésc și cenătuĭésc v. tr. (ung. csinosítni, csinogatni, csinosgatni, a curăța, a împodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curăț (pregătesc) un purcel, o pasăre, un pește, ca să-l pun la foc. Fig. Bat, cĭomăgesc. – În Maram. cinăltuĭesc (după ung. csinált, făcut).
15. [DOOM 3] cinătui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiesc, 3 sg. cinătuiește, imperf. 1 cinătuiam; conj. prez. 1 sg. să cinătuiesc, 3 să cinătuiască
16. [DOOM 2] cinătui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiesc, imperf. 3 sg. cinătuia; conj. prez. 3 să cinătuiască
17. [DER] cinătui (-uesc, -it), vb. – 1. A curăța, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăți. – 3. A omorî. Mag. csinalt „preparat” (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti „a aranja.”
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL