1. [MDA2] cinătuială sf [At: ȘEZ. VIII, 157 / V: ~ălt~ / Pl: ~ieli / E: cinătui + -eală] (Reg) 1-8 Cinătuire (1-8).
2. [DLRLC] CINĂTUIALĂ, cinătuieli, s. f. Acțiunea de a cinătui. Se cinătuiește o găină desfăcindu-i aripele, picioarele etc. și păstrîndu-le întregi. Dacă osul piciorului, de pildă, s-ar tăia în două, aceasta n-ar mai fi o cinătuială. ȘEZ. VIII 157.
3. [DLRM] CINĂTUIALĂ, cinătuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a cinătui.
4. [MDA2] cinăltuială sf vz cinătuială
5. [DAR] cinătuială, cinătuieli, s.f. (reg.) tăiere a unei păsări sau a peștelui în bucățile necesare pentru o mâncare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL