1. [DEX '09] CIMPOIAȘ, cimpoiași, s. m. Cimpoier. [Pr.: -po-iaș] – Cimpoi + suf. -aș.
2. [MDA2] cimpoiaș [At: URECHE, ap. LET. I, 206/5 / V: ~ieș / Pl: ~i (5-6) și (1-4) / E: cimpoi1 + -aș] (Șhp) 1-4 sn Cimpoi (3-4) (mic). 5-8 sm Cimpoier (1-2) (drag).
3. [CADE] CIMPOIAȘ, CIMPOIEȘ, CIMPOIER sm. 🎼 Cel ce cîntă din cimpoiu: pe cînd bunicul bunicului meu fusese cimpoiaș (CRG.); îi plăcea mamei hora și luă bărbat cimpoier (ZNN.).
4. [DLRLC] CIMPOIAȘ, cimpoieși, s. m. Cimpoier. Cam pe vremea aceea trăia moș Nichifor în Țuțuieni, pe cînd bunicul meu fusese cimpoiaș la cumătria lui Moș Dediu din Vînători. CREANGĂ, P. 105.
5. [DLRM] CIMPOIAȘ, cimpoiași, s. m. Cimpoier. – Din cimpoi + suf. -aș.
6. [Șăineanu, ed. VI] cimpoiaș m. cel ce cântă din cimpoiu.
7. [Scriban] cimpoĭáș și (ob.) cimpoĭér m. Cîntăreț din cimpoĭ.
8. [MDA2] cimpoieș smn vz cimpoiaș
9. [DOOM 3] cimpoiaș s. m., pl. cimpoiași
10. [DOOM 2] cimpoiaș s. m., pl. cimpoiași
11. [DLRLV] CIMPOIAȘ s. m. (Mold., Criș.) Cîntăreț din cimpoi. A: Aron-Vodâ. . . nu se sătura de curvărit, de giucat, de cimpoiași. URECHE. C: A să veseli și cu cimpoiași și cu alăutari drăcești. AA 1778, 9r. Etimologie: cimpoi + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL