1. [DEX '09] CÂMPENESC, -EASCĂ, câmpenești, adj. De (la) câmp (1) sau de (la) țară, specific câmpului sau vieții de la țară; câmpean, câmpesc. – Câmpean + suf. -esc.
2. [MDA2] câmpenesc, ~ească a [At: EMINESCU, N. 50 / Pl: ~ești / E: câmpean + -esc] 1-2 Care aparține câmpului (1) sau vieții la țară Si: câmpean (1-2), câmpesc (1-2), (rar) campestru (1-2). 3-4 Referitor la câmp (1) sau la viața la țară Si: câmpean (3-4), câmpesc (3-4), (rar) campestru (3-4). 5-6 Care provine de la câmp (1) sau de la țară Si: câmpean (5-6), câmpesc (5-6), (rar) campestru (5-6). 7-8 Specific câmpului (1) sau vieții la țară Si: câmpean (7-8), câmpesc (7-8), (rar) campestru (4).
3. [Șăineanu, ed. VI] câmpenesc a. 1. ce ține de câmp; 2. se zice de boul mijlociu la înălțime și voinic.
4. [CADE] CÎMPENESC adj. 1 De cîmp, privitor la cîmp ¶ 2 De țară, în opoziție cu orășenesc, de oraș: trăiam cufundat în viața cîmpenească, cu oile și cu vacile (I.-GH.) [cîmpean].
5. [DLRLC] CÎMPENESC, -EASCĂ, cîmpenești, adj. De (la) cîmp sau de la țară; specific cîmpului sau vieții de la țară. V. rustic. [Poeții anului 1848] ne cîntau mărirea țării, splendoarea cîmpiei și a plaiurilor, viața cîmpenească. GHEREA, ST. CR. I 78. Așa-i viața cîmpenească, zise Moș Luca, ciosmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de răul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale ceriului... și armonia cîmpenească împle sara cu miile ei de glasuri. EMINESCU, N. 30.
6. [DLRM] CÎMPENESC, -EASCĂ, cîmpești, adj. (Înv.) Cîmpenesc. – Din cîmp + suf. -esc.
7. [Scriban] cîmpenésc, -eáscă adj. Campestru, de cîmp: port, costum cîmpenesc.
8. [DOOM 3] câmpenesc adj. m., f. câmpenească; pl. m. și f. câmpenești
9. [DOOM 2] câmpenesc adj. m., f. câmpenească; pl. m. și f. câmpenești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL