1. [DEX '09] CIMOTIE, cimotii, s. f. (Reg.) Rudă, neam. – Din magh. csemete, csimota.
2. [MDA2] cimotie sf [At: (a. 1853) URICARIUL VII, 119 / V: cem~, cemeție, ~matină, ~met~ / Pl: ~ii / E: mg csemete] 1 (Mol) Creangă. 2 (Reg) Rudă (îndepărtată).
3. [CADE] ❍ CIMOTIE sf. Mold. Ru(be)denie, rudă de departe, neam: pe vremea mitropolitului Iacob, care era o leacă de ~ cu noi (CRG.) [ung. csimota].
4. [DLRLC] CIMOTIE, cimotii, s. f. (Mold.) Rudă. Da, da! sînt chiar oleacă de cimotie și cu popa David. HOGAȘ, M. N. 144. La mănăstirea Neamțului, pe vremea lui mitropolitul Iacob, care era oleacă cimotie cu noi... CREANGĂ, A. 19.
5. [DLRM] CIMOTIE, cimotii, s. f. (Reg.) Rudă. – Magh. csemete, csimota.
6. [Șăineanu, ed. VI] cimotie f. Mold. rudenie depărtată: era o leacă de cimotie cu noi CR. [Ung. CSIMOTA, odraslă].
7. [Scriban] cimótie f. (ung. csimota, csemete, csomota, rămurică, d. csoma, vlăstar). Nord. Rudă, neam: a fi cimotie cu cineva. – În Ml. cemétie: toată cemetia, tot neamu, toată pojijia.
8. [MDA2] cemetie sf vz cimotie
9. [MDA2] cemeție sf vz cimotie
10. [MDA2] cimatină sf vz cimotie
11. [MDA2] cimetie sf vz cimotie
12. [Scriban] cemétie, V. cimotie.
13. [DOOM 3] cimotie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. cimotia (desp. -ti-a), g.-d. art. cimotiei; pl. cimotii, art. cimotiile (desp. -ti-i-)
14. [DOOM 2] cimotie (-ti-e) (reg.) s. f., art. cimotia (-ti-a), g.-d. art. cimotiei; pl. cimotii, art. cimotiile (-ti-i-)
15. [DER] cimotie (-ii), s. f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Rudă, neam. – Var. cemetie. Mag. csimota, csemete (Cihac, III, 490).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL