1. [DEX '09] CIMITIR, cimitire, s. n. Loc (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim. – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.
2. [MDA2] cimitir sn [At: MINEIUL (1776), 162 2/1 / V: (înv) chimiterion, chi~, chimitiriu, ~ter / Pl: ~e / E: ngr ϰοιμητᾶριον, it cimitero] Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții Si: (reg) comoară, dormir, grădina-morților, îngropelniță, pițigăi, progadie, țintirim.
3. [CADE] * CIMITIR (pl. -ire) sn. Loc împrejmuit unde se îngroapă morții, țintirim (🖼 1159): cel mai însemnat ~ antic din cîte s’au descoperit la noi (VLAH.) [chimitir + fr. cimetière].
4. [DEX '98] CIMITIR, cimitire, s. n. Teren (îngrădit) unde se îngroapă morții; țintirim – Din ngr. kimitírion, it. cimitero.
5. [DLRLC] CIMITIR, cimitire, s. n. Loc unde se îngroapă morții. În fiecare zi mergea la cimitir. BART, E. 259. Se-mbracă cimitirul în noapte, ca-ntr-o haină. MACEDONSKI, O. I 50. Se duce... la cimitir, la mormîntul unui frate. ȘEZ. III 116. ◊ Fig. Un cimitir de mașini stricate.
6. [DLRM] CIMITIR, cimitire, s. n. Loc unde se îngropă morții. – Ngr. kimitirion (it. cimiterio).
7. [Șăineanu, ed. VI] cimitir n. locul îngrădit unde se îngroapă morții.
8. [Scriban] cimitír și (maĭ vechĭ) chimitir n., pl. e (ngr. kimitiri [d. vgr. koimetérion, „loc de zăcut”], modificat după lat. coemeterium, mlat. cimeterium, cimiterium; it. cimitero, -terio, fr. cimetière; vsl. cimeterŭ, pol. cmentarz; ung. cinterem [de unde mold. țintirim]). Loc de îngropat morțiĭ. – În Trans. și pográdie.
9. [MDA2] chimiteron sn vz cimitir
10. [MDA2] chimitir sn vz cimitir
11. [MDA2] chimitirion sn vz cimitir
12. [MDA2] chimitiriu sn vz cimitir
13. [MDA2] cimiter sn vz cimitir
14. [CADE] CHIMITIR = CIMITIR: Le zidește ~e Spre vecinică pomenire (PANN) [κσιμητήριον].
15. [Scriban] chimitír, V. cimitir.
16. [DOOM 3] cimitir s. n., pl. cimitire
17. [DOOM 2] cimitir s. n., pl. cimitire
18. [IVO-III] cimitir, -re.
19. [DER] cimitir (cimitire), s. n. – Teren unde se îngroapă morții. – Var. (înv.) chimitir, megl. chimitiriu. It. cimiterio, și înainte (sec. XVIII și mr.) din ngr. ϰοιμητήριον. Este cuvînt folosit în Munt. și Olt. (ALR, I, 3019.
20. [Argou] cimitir de elefanți expr. (glum.) 1. echipă alcătuită preponderent din sportivi aflați la sfârșitul carierei; echipă cu medie de vârstă ridicată. 2. instituție care angajează persoane destituite din funcții importante în alte instituții.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL