1. [DEX '09] CIMENTARE2 s. f. v. cementare.
2. [DEX '09] CIMENTARE1, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.
3. [MDA2] cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat1, cimentuire, cimentuit1. 8 (Fig) Consolidare.
4. [DEX '98] CIMENTARE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.
5. [DLRLC] CIMENTARE, cimentări, s. f. 1. Acțiunea de a cimenta (1). 2. Fig. întărire, consolidare. Sindicatele de salariați agricoli joacă un rol important în cimentarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 50. Cimentarea și adîncirea colaborării între popoare exprimă conștiința crescîndă a intereselor lor comune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.
6. [DLRM] CIMENTARE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.
7. [DN] CIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta].
8. [DEX '09] CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimenta vb. I] – Din fr. cémenter.
9. [DEX '09] CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentare vb. I] – V. cementa.
10. [DEX '09] CIMENTA1, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.
11. [DEX '09] CIMENTA2 vb. I v. cementa.
12. [MDA2] cementa vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.
13. [MDA2] cementare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oțelurilor pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură Si: cementat1 (1), cementație (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat1 (2), cementație (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat1, cementație (3).
14. [MDA2] cimenta [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~[1], țem~, țim~ / Pzi: ~tez / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.
15. [MDA2] țementa v vz cimenta
16. [MDA2] țimenta v vz cimenta
17. [CADE] * CIMENTA2 (-tez) vb. tr. ⚒ 🔧 A modifica prin căldură compoziția unui metal, de obiceiu a fierului făcîndu-l să se conbine cu carbonul, spre a se transforma în oțel [fr. cémenter].
18. [CADE] * CIMENTA1 (-tez) vb. tr. 1 A da, a lipi. a tencul cu ciment ¶ 2 Ⓕ A lega strîns, a uni trainic, a întări: ~ pacea prin alianțe; știa să apropie inimile și să cimenteze ideile (I.-GH.) [fr.].
19. [DEX '98] CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.
20. [DEX '98] CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. – V. cementa.
21. [DEX '98] CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.
22. [DLRLC] CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîntînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE, O. 511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicînd cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărîrea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.
23. [DLRM] CEMENTA, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducînd, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.
24. [DLRM] CEMENTARE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.
25. [DLRM] CIMENTA, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid, a (se) consolida. – Din ciment (după fr. cimenter).
26. [DN] CEMENTA vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].
27. [DN] CEMENTARE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa].
28. [DN] CIMENTA vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pămînt, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].
29. [MDN '00] CEMENTA vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)
30. [MDN '00] CIMENTA vb. tr., refl. 1. a (se) întări (cu ciment). ◊ a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare. 2. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida. (< fr. cimenter)
31. [Șăineanu, ed. VI] cimentà V. 1. a da cu ciment; 2. fig. a uni trainic, a întări: a cimenta amiciția.
32. [Scriban] *cimentéz v. tr. (fr. cimenter). Unesc cu ciment. Fig. Întăresc: a cimenta pacea.
33. [DOOM 3] cimentare (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări
34. [DOOM 2] cimentare1 (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări
35. [DOOM 2] cimentare2 (tratarea dinților) v. cementare2
36. [DOOM 3] !cementa (a ~) (a trata dinții/oțelul) vb., ind. prez. 1 sg. cementez, 3 cementează; conj. prez. 1 sg. să cementez, 3 să cementeze
37. [DOOM 3] !cementare (tratarea dinților/oțelului) s. f., g.-d. art. cementării; pl. cementări
38. [DOOM 3] cimenta (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 1 sg. cimentez, 3 cimentează; conj. prez. 1 sg. să cimentez, 3 să cimenteze
39. [DOOM 2] cementa1 (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementează
40. [DOOM 2] !cementa2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementează/cimentează
41. [DOOM 2] !cementare2/cimentare2 (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementării/cimentării; pl. cementări/cimentări
42. [DOOM 2] cementare1 (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementării, pl. cementări
43. [DOOM 2] cimenta1 (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimentează
44. [DOOM 2] cimenta2 (a ~) (a trata dinții) v. cementa2
45. [Petro-Sedim] cimentare, zonă de ~, (engl. = cimentation, ~ zone) → alterare.
46. [DE] CIMENTÁRE (< fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment în pămînt, în materiale de construcții fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin pătrunderea unui liant în golurile și fisurile acestora, în mod natural în zăcămînt sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin găuri de sondă.
47. [DE] CEMENTARE (< fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL