1. [Șăineanu, ed. VI] cicaric (cicric) n. Mold. depănătoare. [Turc. ČYKRYK].
2. [Scriban] cicîrél, cicîríc, -ig și -îc, V. cicric.
3. [Scriban] cicríc, cicîríc și cicîrîc (Mold. ș. a.) și ceacrîc (Munt. vest) n., pl. e saŭ urĭ (turc. čykryk, a. î.). O mașină de lemn c’o roată orizontală care servește la înfășurat sculurile care se desfășoară de pe vîrtelniță. Și cicîríg (Br.) și cicîrél (Dor.) și rodan (Munt. vest) și roată (Munt. est). V. sucală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL