1. [DEX '09] CHIVERNISIRE s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) chivernisi. – V. chivernisi.
2. [MDA2] chivernisire sf [At: ANTIM, ap. GCR. II, 28/1 / Pl: ~ri / E: chivernisi] (Pfm) 1-5 Chiverniseală (1-5).
3. [DLRLC] CHIVERNISIRE s. f. chiverniseală.
4. [DLRM] CHIVERNISIRE s. f. Acțiunea de a (se) chivernisi.
5. [DEX '09] CHIVERNISI, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó).
6. [MDA2] chivernisi [At: DOSOFTEI, MOL. / V: (înv) ~vir~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ϰυβερνω (aor. lui ϰυβνησα)] (Pfm) 1-2 vtr A(-și) administra (bunurile, veniturile). 3 vt A economisi. 4 vt A agonisi. 5-6 vtr A (se) pricopsi. 7-8 vtr A (se) aproviziona. 9 vr (Înv) A-și conduce (bine) viața.
7. [MDA2] chivirnisi v vz chivernisi
8. [CADE] CHIVERNISI (-sesc) I. vb. tr. 1 ‡ A administra, a cîrmui: cei în vîrstă sînt stăpîni să-și chivernisească averea lor cum vor vrea (LEG.-CAR.) ¶ 2 A căpătui, a da mijloace de traiu, a pune în pîine: Tu dar voesc și pe mine ca să mă chivernisești (PANN). II. vb. refl. 1 ‡ A se purta, a se conduce ¶ 2 † A trăi din ceva (dintr’o slujbă, etc.): Cu ce te chivernisești acum? -Cu slujba (FIL.) ¶ 3 A trăi cu socoteală, cu economie: se chivernisia omul ca să-i ajungă agoniseala muncii sale (ISP.) ¶ 4 A se căpătui, a se procopsi: m’am chivernisit cum se cade, ajungînd să am o stare destul de bună (CAR.) [ngr. κυβερνώ < κυβέρνησα].
9. [CADE] CHIVERNISITOR I. adj. verb. CHIVERNISI. Care (se) chivernisește. II. sm. † Administrator, ocîrmuitor: cum pururea se întîmplă între doi sau mai mulți ~i ai unei țări (ISP.).
10. [DEX '98] CHIVERNISI, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. al lui kivernó).
11. [DLRLC] CHIVERNISI, chivernisesc, vb. IV. 1. Tranz. A administra. Pentru moară și pentru vatră am să plătesc o mie de lei pe an; pot, ori nu, să scot atît din ele? – Poți, grăi Zamfir, și mai mult, dacă le chivernisești bine. SLAVICI, V. P. 15. Rămînînd împăratul văduv și fără feciori de parte bărbătească care să-i moștenească scaunul și să-i chivernisească cîrmuirea împărăției... POPESCU, B. I 45. 2. Tranz. A face economii; a economisi, a agonisi. A venit în sat cu un căluț cumpărat din banii chivernisiți. CAMILAR, N. I 21. 3. Refl. A ajunge la o situație materială bună; a se căpătui, a se procopsi. Hrană bună și leafă bună, așa că în trei-patru ani, citi or ține lucrările, se poate chivernisi oricine. PAS, L. I 147. Destul să-ți spui că, încet-încet, m-am chivernisit cumsecade, ajungînd să am o stare destul de bună, pe potriva mea. CARAGIALE, O. III 31. 4. Tranz. (Cu privire la ființe) A îndestula cu cele necesare traiului, a aproviziona. Pe toate [dobitoacele] le chivernisise cu mîncarea. ȘEZ. VI 106. ◊ Refl. Cu ce te chivernisești acum? – Cu slujba. FILIMON, C. 135. 5. Tranz. (Învechit) A conduce, a îndruma. Ea o să-l chivernisească In lume cum să trăiască. PANN, P. V. III 46.
12. [DLRM] CHIVERNISI, chivernisesc, vb. IV. 1. Tranz. A administra. 2. Tranz. A face economii ; a agonisi. 3. Refl. A ajunge la o situație materială bună; a se căpătui, a se procopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona ; a (se) îndestula. 5. Tranz. (Inv.) A conduce, a îndruma. – Ngr. kyverno (aor. kyvernisa).
13. [Șăineanu, ed. VI] chivernisì v. 1. odinioară, a administra, a conduce trebile țării; 2. a se ocupa, a trăi din: cu ce te chivernisești acum? FIL.; 3. azi (mai mult ironic), a procopsi pe cineva, dându-i o funcțiune (mai ales o sinecură), a-l pune în pâine; 4. a se procopsi, a se înavuți (sens datând din epoca fanariotă când funcționarii se înavuțiau prin abuzuri și jafuri). [Gr. mod.].
14. [Scriban] chivernisésc v. tr. (ngr. kivernó, aor. kivérnisa, vgr. kybernáo, de unde și lat. gubernare, a cîrmui, a guverna). Vechĭ. Administrez, conduc: a chivernisi un județ. Azĭ. Fam. Pun în funcțiune, daŭ o sinecură, asigur: părințiĭ îșĭ chivernisesc copiiĭ. Adun, strîng: a chivernisi banĭ la tinereță. V. refl. Mă asigur de sărăcie, mă îmbogățesc. – Și schiv- (nord). V. dichisesc.
15. [DOOM 3] chivernisire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisirii
16. [DOOM 2] chivernisire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisirii
17. [DOOM 3] chivernisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisesc, imperf. 3 sg. chivernisea; conj. prez. 1 sg. să chivernisesc, 3 să chivernisească
18. [DOOM 2] chivernisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisesc, imperf. 3 sg. chivernisea; conj. prez. 3 să chivernisească
19. [IVO-III] chivernisesc, -seam 1 imp.
20. [DER] chivernisi (chivernisesc, chivernisit), vb. – 1. A cîrmui, a conduce, a administra. – 2. A călăuzi, a sfătui. – 3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. – 4. A aproviziona, a îndestula. – Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228); cf. alb. kjiverĭs. Este dublet al lui guverna și al cuvîntului recent creat, cibernetică (< fr. cybernétique) „arta de a guverna”. Pentru evoluție, cf. Șeineanu, Semasiol., 215. – Der. chiverniseală, s. f. (guvernare, administrare; economie casnică, mijloace de trai, nivel de viață al casei; venituri; stare, situație); chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).
21. [DLRLV] CHIVERNISIRE s. f. 1. (Mold., ȚR, Trans. SE) Conducere, guvernare, administrare. B: Avînd domnia pace și liniște, se afla asupra trebilor și chivernisirilor țării. R. GRECEANU; cf. ANTIM. C: Mai bine este bogatului a avea bogăția sa spre chivernisire decît spre stăpînire. EG, 108. Toate cnejiile rusești cu bună chivernisire și înțelepciune le-au chivernisit. IR 1757, 13r. ♦ Chibzuință, rațiune. A: Fietecine cel ce om să numeaște și cu chivernisirea întregii minți să slujaște ... să socotească. CD 1698, 42v; cf. CD 1770, 53r. 2. (ȚR) Agonisirea mijloacelor de trai. B: Veniturile de toate părțile, spre chivernisirea și hrana călugărilor. MINEIUL (1776). ♦ (Mold.) Economisire. A: Ori ca să arați vitejie, ori pentru chivernisire ... nevrînd să ție atîția vrăjmași în casa sa. VP, 57v. Etimologie: chivernisi. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chiverniseală; hotnogie; chiteală, chitire, chitit2, chititură, sămăluință, sămăluire (2), schiverniseală; agonisită (1).
22. [DLRLV] CHIVERNISI vb. 1. (Mold., ȚR, Trans. S) A conduce, a guverna, a administra. A: Nevoiesc cu osîrdie să chivernisească țările sale. M. COSTIN. Cu mare filosofie lupul viața sa își chiverniseaște. CI, 98. Prin adincul înțelepciunii tale toate le chivernisăști. MOL. 1754-1762, 29r. Lăsă la Stocolm un divan de epitropi ca să chivernisască tara lui. VP, 52r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, DIVANUL; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; CANTA. B: Chivernisești și bine oblăduiești. BIBLIA (1688). Acela care nu-ș poate chivernisi casa lui nu poate chivernisi pre altul. FL. D 1700, 40v; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: Îngerii ... chivernisesc acea după noi erarhie. IOAN ZOBA, RlNDUIALA DIACON-STVELOR; cf. IR 1757, 13r; MCCR, 18. ♦ A se conduce, a se călăuzi. A: A te chivernisi la greale vremi nu poți. M. COSTIN. Domnul cunoaște gîndurile oamenilor ... cu dumnezeiescul duh nechivernisindu-să. AR, 36v; cf. PSEUDO-COSTIN; NECULCE. B: Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a orinduit să se chivernisească cu lege. ANTIM. C: Cel ce se chiverniseaște rău ades să se sfătuiască. FL. D 1764, 45v. 2. (Mold.) A aranja, a pune la cale. A scos tuiurile și corturile afară din lași... ca să mai chivernisească lucrul ceva înainte. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS. ♦ Fig. A face rău cu premeditare. Lasă toată treaba asupra mea și eu îl voi chivernisi pe Abul-Casîm de și comora îi vom lua și viața, cu meșterșug supțire. H 1771, 97r. ♦ A se tocmi. Și așa să chivernisiia unul cu altul. CA, 85r.3. (Mold., ȚR) A purta de grijă, a asigura mijloacele de trai. A: Va chivernisi și pe oamenii mortului, că au rămas nechivernisiți. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Datoriia nacealnicilor ... ca să chivernisească pentru odihna și folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v; cf. DOSOFTEI, MOL.; CD 1698, 27r; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE; AR, 4r; CD 1770, 32v; BUCOAVNĂ 1775, 43v; H 17792, 77v. ◊ (Fig.) Aferim! aferim! adecă: bine m-ați chivernisit. AXINTE URICARIUL. B: Nu te rog să-mi chivernisești viața, că am eu cu ce trăi. ANTIM.Etimologie: gr. kyvernó, aor. kyvernísa. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chiverni, hătmăni, isprăvnici, schivernisi; r î n d ă l u i.
23. [DRAM 2021] chivernisi, chivernisesc, v.t.r. 1. A agonisi. 2. A ajunge într-o situație materială bună. – Din ngr. kivernó, aorist kivérnisa, vgr. kybernáo (Scriban, DER, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL