1. [DEX '09] CHIVERĂ s. f. v. chivără.
2. [MDA2] chiveră sf vz chivără
3. [DLRLC] CHIVERĂ s. f. v. chivără.
4. [DEX '09] CHIVĂRĂ, chivere, s. f. Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme. ♦ Coif confecționat din hârtie, folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații. [Var.: chiveră s. f.] – Din rus. kiver.
5. [MDA2] chilvără sf vz chivără
6. [MDA2] chivără sf [At: M. COSTIN, ap. LET. 1,28/3 / V: chilv~, ~veră, cibără / Pl: ~vere / E: rs кивер] (Îrg) 1 Coif. 2 Coif de hârtie care protejează (copiii) de soare. 3 Turban.
7. [MDA2] cibără sf vz chivără
8. [MDA2] civără sf vz chivără
9. [CADE] CHIVĂRĂ, CHIVERĂ (pl. -re) sf., † CHIVĂR (pl. -re) sn. 1 🎖️ Un fel de chipiu înalt, purtat odinioară de soldați: chivere care am apucat și eu la boierii țării noastre (LET.) ¶ 2 🎖️ Un fel de ceacău purtat de infanteriștii ruși pe la începutul secolului trecut (🖼 1141): sburau capetele... cu chivere rusești și curgea sîngele gîrlă (I.-GH.) ¶ 3 Un fel de pălărie de hîrtie de formă triunghiulară ce-și pun copiii în cap cînd se joacă de-a soldații (🖼 1142): o matahală de om... avînd o sabie aninată de șolduri și pe cap o chivără de hîrtie (GN.) [rus.].
10. [DEX '98] CHIVĂRĂ, chivere, s. f. Acoperământ de cap în formă de chipiu înalt, folosit în trecut de ostașii unor unități militare. ♦ Acoperământ de cap în formă triunghiulară, confecționat sumar din hârtie și folosit pentru a feri capul de soare, în jocul copiilor de-a soldații; coif. [Var.: chiveră s. f.] – Din rus. kiver.
11. [DLRLC] CHIVĂRĂ, chivete, s. f. (Învechit) Cască militară, mai ales de metal, ca un fel de chipiu înalt, întrebuințată în luptă pentru a proteja capul. V. coif. S-a zvîrlit pe un cal... i-a prins botul în curelușa cu care se încinge... Numai cît chivără îi lipsește ca să fie Alexandru Machedon. SADOVEANU, N. F. 124. Purtau vechea uniformă națională: haina vînătă și încap chivere. BĂLCESCU, O. I 16. Flăcăi groși în ceafă, Voinici făr’de leafă! Cu chivere nalte, Cu cozile late Lăsate pe spate. ALECSANDRI, P. P. 63. – Variantă: chiveră (KOGĂLNICEANU, S. 111) s. f.
12. [DLRM] CHIVĂRĂ, chivere, s. f. (Înv.) Acoperământ de cap în formă de chipiu înalt, folosit de anumite unități militare. [Var. : chiveră s. f.] – Rus kiver.
13. [Scriban] chívără și (rar) chíveră f., pl. ere (rus. kíver, un fel de chipiŭ țeapăn de moda veche, vsl. kivorŭ, d. mgr. kivórion, vgr. kibórion, fructu unuĭ fel de bob, cupă făcută din acest fruct, de unde și lat. cibórium, cupă. V. chivot. Cp. cu coĭf). Coĭf, cască.
14. [DOOM 3] chivără (înv.) s. f., g.-d. art. chiverei; pl. chivere
15. [DOOM 2] chivără s. f., g.-d. art. chiverei; pl. chivere
16. [IVO-III] chivără, -vere.
17. [DER] chivără (-vere), s. f. – Cască, coif. V. rus. kiverŭ, cf. rut. kyver, pol. kiwior „turban” (Cihac, II, 51), cuvînt de origine necunoscută în sl. (Vasmer, I, 554). Legătura cu sl. kivorĭ „baldachin” sugerată de Cihac, pare îndoielnică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL