1. [MDA2] chiuz sn [At: ANON. CAR. / V: ciuz, tiuz, tiuză sf / Pl: ~uri / E: mg köz] (Mgî) Cureaua care leagă hădăragul cu dârjeaua îmblăciului.
2. [CADE] ❍ CHIUZ sbst. Bucov. 🚜 O curelușă de piele solidă care leagă hădăragul de dîrjeaua îmblăciului (RV.-CRG.).
3. [MDA2] ciuz sn vz chiuz
4. [MDA2] teț sn vz chiuz
5. [DER] chiuz (-zuri), s. n. – Curea care susține spata de bătut inul. – Var. tiuz(ă). Mag. köz (DAR).
6. [DAR] chiuz, chiuzuri, s.n. (înv.) curea, verigă pentru legarea hădăragului (lemnul gros mobil) cu dârjeaua îmblăciului (bătătorului) cu care se bătea grâul, fasolea și mazărea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL