1. [MDA2] chiurasa v vz cuirasa
2. [DEX '09] CHIURASĂ s. f. v. cuirasă.
3. [DEX '09] CUIRASA, cuirasez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.
4. [DEX '09] CUIRASĂ, cuirase, s. f. 1. (În trecut) Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindau cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din Antichitate și din Evul Mediu și păstrată până în sec. XIX; platoșă. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasă s. f.] – Din fr. cuirasse.
5. [MDA2] chirasă sf vz chiurasă
6. [MDA2] chiurasă sf vz cuirasă
7. [MDA2] cuirasa vt [At: DEX2 / P: cu-i~ / Pzi: ~sez / E: fr cuirasser] 1 A proteja cu o cuirasă (1). 2 A prevedea cu o cuirasă. 3 (Fig) A întări.
8. [MDA2] cuirasă sf [At: DA / V: (înv) chiur~ / P: cu-i~ / Pl: ~se / E: fr cuirassé] 1 Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din Antichitate și din Evul Mediu, fiind păstrată până în sec. XIX Si: platoșă. 2 (Mol; pbl) Ilic. 3 Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele2 (1) pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă.
9. [MDA2] curasă sf vz chiurasă
10. [CADE] * CUIRASĂ (pl. -se) 1 sf. ⚔️ Platoșă ¶ 2 ⛵ Plăci de oțel cu care sînt căptușite unele vase de războiu spre a le apăra de gloanțe și ghiulele [fr.].
11. [DEX '98] CUIRASĂ, cuirase, s. f. 1. Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja pieptul și spatele războinicilor din antichitate și din evul mediu și păstrată până în sec. XIX; platoșă. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasă s. f.] – Din fr. cuirasse.
12. [DLRLC] CUIRASĂ, cuirase, s. f. Armătură formată din plăci de oțel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste focului inamic. – Pronunțat: cu-i-. – Variantă: chiurasă (REBREANU, R. I 281) s. f.
13. [DLRM] CUIRASĂ, cuirase, s. f. Armătură formată din plăci de otel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste focului inamic. [Pr.: cu-i-, – Var.: chiurasă s. f.] – Fr. cuirasse.
14. [DN] CHIURASĂ s.f. v. cuirasă.
15. [DN] CUIRASA vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].
16. [DN] CUIRASĂ s.f. 1. Armătură din plăci de oțel, cu care se blindează navele de război. 2. Armătură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. [Var. chiurasă s.f. / < fr. cuirasse].
17. [MDN '00] CUIRASA vb. tr. 1. a prevedea, a proteja cu o cuirasă (o navă etc.). 2. (fig.) a întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. (< fr. cuirasser)
18. [MDN '00] CUIRASĂ s. f. 1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj. 2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. (< fr. cuirasse)
19. [Șăineanu, ed. VI] cuirasă f. 1. platoșă; 2. căptușeală de fier ce apără unele corăbii de gloanțe (= fr. cuirasse).
20. [Scriban] *chĭurásă f., pl. e (fr. cuirasse, d. cuir, [lat. corium], pele; it. corazza). Platoșă, îmbrăcăminte de metal (saŭ de alt-ceva) făcută ca să te ferească de loviturĭ.
21. [Scriban] *chĭuraséz v. tr. (fr. cuirasser). Acoper cu chĭurasă, ferec.
22. [DOOM 3] cuirasa (a ~) (desp. cu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. cuirasez, 3 cuirasează; conj. prez. 1 sg. să cuirasez, 3 să cuiraseze
23. [DOOM 3] cuirasă (desp. cu-i-) s. f., g.-d. art. cuirasei; pl. cuirase
24. [DOOM 2] cuirasa (a ~) (cu-i-) vb., ind. prez. 3 cuirasează
25. [DOOM 2] cuirasă (cu-i-) s. f., g.-d. art. cuirasei; pl. cuirase
26. [MDO] cuirasă
27. [IVO-III] cuirasă.
28. [DER] cuirasă (cuirase), s. n. – Platoșă. – Var. chi(u)rasă. Fr. cuirasse. – Der. cuirasat, s. n., din fr. cuirassé.
29. [DLRLV] PANȚER s, m. (Ban.) Cuirasă, platoșă. Pantzir. Lorica. AC, 358. Etimologie: scr. pancir. Cf. magh. páncér.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL