1. [DEX '09] CHIULANGIU, -IE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
2. [MDA2] chiulangiu, ~ie smf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: tc külahğy] (Fam) Persoană care în mod sistematic chiulește.
3. [DEX '98] CHIULANGIU, -IE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.
4. [DLRLC] CHIULANGIU, chiulangii, s. m. Persoană care trage chiulul, care înșală neîndeplinindu-și obligațiile luate, care se sustrage sistematic de la o datorie.
5. [DLRM] CHIULANGIU, -IE, chiulangii, s. m. și f. Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Tc. külahci.
6. [Șăineanu, ed. VI] chiulangiu m. (termen din graiul școlăresc) 1. cel ce trage chiulul la cursul unui profesor; 2. (ironic) haimana, trântor. [Și chiulhanagiu, compromis din chiul și chiulhan].
7. [Scriban] chĭulangíŭ m. (turc. külahğy, vînzător de căcĭulĭ, șarlatan. V. chĭulaf). Fam. Chilipirgiŭ, înșelător ordinar.
8. [DOOM 3] chiulangiu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangie; pl. m. și f. chiulangii, art. m. chiulangiii (desp. -gi-ii), f. chiulangiile (desp. -gi-i-)
9. [DOOM 2] !chiulangiu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangie; pl. m. și f. chiulangii
10. [Argou] chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s. m., s. f. 1. (șc.) elev care absentează nemotivat de la cursuri 2. (peior.) persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligații
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL