1. [DEX '09] CHITONAG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.
2. [DEX '09] CHITONAG1 s. n. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.
3. [MDA2] chitonag2 sn [At: I. IONESCU, C. 87 / V: ~nog / Pl: ~age / E: nct] (Reg) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului.
4. [MDA2] chitonag1 s [At: DEX2 / Pl: nct / E: ns cf fr cotignac] (Reg) Pistil obținut din pastă de gutui.
5. [CADE] * CHITONAG1 sbst. Mold. Bucov. 🍽 Marmeladă de gutui, povidlă de gutui fiartă des cu zahăr și tăiată bucăți [fr. cotignac].
6. [CADE] CHITONAG2, CHITONOG (pl. -age, -oage) sn. 🚜 Unealtă cu care se fac găuri în pămînt, pentru semănat porumbul: puind sadurile... în găuri făcute cu un chitonag (ION.) (🖼 1135).
7. [DEX '98] CHITONAG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.
8. [DEX '98] CHITONAG1 subst. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.
9. [DLRM] CHITONAG, (1) chitonage, s. n. 1. Unealtă cu care se fac găuri în pămînt pentru semănatul porumbului sau pentru înfipt aracii la vie. 2. Pistil obținut din pastă de gutui.
10. [Șăineanu, ed. VI] chitonag n. Mold. dulceață de gutui (= fr. cotignac).
11. [Scriban] 2) chitonág n., pl. e. V. chi- și pitonog.
12. [Scriban] *1) chitonág n., pl. urĭ (met. din fr. cotignac, pv. coudougnat, d. codoing, gutuĭe. V. gutuĭe). Est. Pastă de gutuĭ (maĭ vîrtoasă de cît povidla). V. pervedea.
13. [MDA2] chitonog sn vz chitonag
14. [Scriban] pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.
15. [DOOM 3] chitonag1 (pastă de gutui) (reg.) s. n.
16. [DOOM 3] chitonag2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonage
17. [DOOM 2] chitonag1 (pastă de gutui) (reg.) s. n.
18. [DOOM 2] chitonag2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonage
19. [DER] chitonag s. m. – Dulceață de gutui. Fr. cotignac (Cihac, II, 132; DAR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL