1. [DEX '09] CHIȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, sb. kičica.
2. [MDA2] chișiță3 sf [At: LB / V: căș~, caș~ / A: chișiță / Pl: ~țe / E: srb kičica] (Trs) 1 Smoc de păr. 2 Moțul de păr de deasupra copitei calului sau a boului. 3 Adâncitura de deasupra copitei. 4 Glezna calului. 5 Bătătură. 6 Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un smoc de păr. 7 Pămătuf. 8 Mănunchi de flori de tei. 9 (Pex) Mănunchi de flori. 10 Cunună. 11 (Îf cășiță) Căpiță de tuleie de porumb. 12 Mai multe vase de lemn (băgate unul într-altul). 13 Legătură de 100 de șindrile. 14 (Îs) O cășiță de prăștile Legătură. 15 (Îf cășiț) Legătură de lemne despicate.
3. [MDA2] chișiță2 sf [At: TDRG / V: chirș~ / A: (reg) chișiță / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Trs) Colivie. 2 (Reg) Despărțitură mică la un cap al lăzilor în care femeile își țin trasoul.
4. [CADE] CHIȘIȚĂ1 (pl. -ițe) sf. 🐒 Încheietura piciorului, deasupra copitei (la cai, boi și oi) (🖼 1132) [blg. kitčica, srb. kičica].
5. [CADE] ❍ CHIȘIȚĂ2 (pl. -ițe) sf. Mold. Bucov. Un fel de lopățică, prevăzută la un capăt cu un tub mic de tinichea și cu un fir de păr în mijloc, cu care se scriu ouăle la Paști (🖼 1133) [blg. kistca, rut. kystća< dim. din kystĭ „perie de vopsit”].
6. [DEX '98] CHIȘIȚĂ, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica.
7. [DLRLC] CHIȘIȚĂ2, chișițe, s. f. Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un bețișor (de obicei de aramă sau de tinichea subțire) prevăzut cu cîteva fire de păr de porc. Unele ouă se închistresc (= împistresc) foarte frumos cu chișița sau închistritoarea. ȘEZ. VII 116.
8. [DLRLC] CHIȘIȚĂ1, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai, la boi și la oi; moțul de păr de deasupra copitei. Armăsarul domnesc venea încordat din grumaz, mestecîndu-și zabalele și forăind. Juca pe picioarele subțirele, cu chișițe mlădioase. SADOVEANU, F. J. 616. Îndărăt cînd se uita, Vedea capul șarpelui, La chișița murgului. ȘEZ. III 65. Șade (cutare) călare: Șade-n apă Pînă-n sapă Și-ti sînge Pînă-n chișiță. TEODORESCU, P. P. 55.
9. [Șăineanu, ed. VI] chìșiță f. încheietura piciorului la cai și vite între copită și chipotă. [Serb. KIČIȚA].
10. [Scriban] chíșiță f., pl. e (bg. kitica „păru din apoĭa copiteĭ caluluĭ”, rut. „buchet”; sîrb. kitica, kičica, d. kita, chită, buchet). Moțu de păr din apoĭa copitelor caluluĭ. Mold. Bețișor saŭ periuță de încrestit oŭăle.
11. [MDA2] cășiț sn vz chișiță
12. [MDA2] cășiță4 sf vz chișiță1
13. [MDA2] chirșiță sf vz chișiță2
14. [CADE] ❍CĂȘIȚĂ (pl. -te) sf. 1 Mold. Cutie de lemn ori de coajă de mesteacăn în care se păstrează sare ȘEZ. ¶ 2 Olten. Locul de pe acoperișul casei, pe unde iese fumul ¶ 3 Mold. Olten. Alveolă (din fagur) ȘEZ. ¶ 4 Băn. Colivie [casă].
15. [CADE] CONDEIU (pl. -eie) sn. 1 Pană de scris: întingînd... condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu (I.-GH.) ; ~ de plumb, creion; ~ de piatră, creion de ardezie ¶ 2 Ⓟ Scris, scrisoare: are ~ citeț; a trece cu condeiul, a nu mai pomeni în scris, a lăsa afară: mai sînt țări și mai mărunte, care le trec cu condeiul, pentru zăbavă (M.-COST.) ¶ 3 ⚚ Sumă de bani trecută într’o socoteală, într’o condică pentru o anumită cheltuială: răspundeți de... este vr’un ~ în cheltuele afară din cale? (LET.); a trage condeiul (sau condeie), a înșela (încărcînd o socoteală ; a minți: cu steagurile de alai aeri ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul (CAR.) ¶ 4 Bețișor de lemn cu care se înnegresc sprîncenele: chiar de n’ar avea sprîncenile trase ca din ~ (DLVR.) ¶ 5 Bețișor de lemn cu un cioc de alamă, la unul din capete, cu ajutorul căruia se încondeiază ouăle de Paști (👉 CHIȘIȚĂ2) ¶ 6 Mold. Par lung care, împreună cu lopata, formează cîrma plutei: plutașii lasă condeiele din mîini și privesc pe dealuri, nepăsători (VLAH.) ¶ 7 Mold. Lemnul de care se împinge scrînciobul spre a se învîrti [gr. biz. κονδύλιον].
16. [DLRM] CHIȘITĂ1, chișițe, s. f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele care au copite; moțul de păr de deasupra copitei. – Bg. kitčica, sb. kičica.
17. [DLRM] CHIȘITĂ2, chișițe, s. f. Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un bețișor, de obicei de metal, prevăzut cu câțiva fire de păr de porc. – Bg. kitica.
18. [DOOM 3] chișiță (reg.) s. f., g.-d. art. chișiței; pl. chișițe
19. [DOOM 2] chișiță s. f., g.-d. art. chișiței; pl. chișițe
20. [MDO] chișiță, pl. chișițe
21. [IVO-III] chișiță, -țe.
22. [DER] chișiță (chișițe), s. f. – 1. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la cai. – 2. Pensulă. – 3. Mătură. – 4. Mănunchi, legătură. Sb. kičica „chișiță”, dim. de la kika „plete” (› chică), probabil contaminat cu kitica „buchet” (Bogrea, Dacor, IV, 680; DAR).
23. [DLRLV] CHIȘIȚĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. S) (Smocul de păr de la) glezna calului. A: Și cură sîngile pînâ în chișița calului. IT 1778, 6v; cf. IT 1778, 10r; IT SEC. XVIII, 145v. C: Kishiczĕ. AC, 346. Cura sîngele oaminilor pînă în chișiță pre porțile cetăției. IT 1714, 35v; cf. IT 1748, 194v; IT 1779, 174v. Etimologie: scr. kičica, bg. kitčica.
24. [DAR] chișiță, chișițe, s.f. (reg.) 1. colivie (pentru păsări). 2. moțul de păr de la încheietura dindărăt deasupra copitei calului sau boului; scobitura de deasupra copitei; glezna calului, pintenul. 3. pensulă sau periuță de încondeiat ouăle; bijară, condei, vizaric. 4. pămătuf, șomoiag, șterț. 5. mănunchi, chită, ciucure de tei. 6. mănunchi, chită de flori. 7. legătură de câteva tuleie de porumb; cunună, maldăr. 8. grămadă de vase de lemn care încap unul în altul: chișița mare = 14 vase; chișița mică = 12 vase. 9. legătură de lemne despicate de scânduri, de șindrile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL