1. [DEX '09] CHIȘCAR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Cf. rus. piškar.
2. [MDA2] chișcar sm [At: BĂCESCU, P. / V: (Mol) ~an, chisc~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Pește cu corpul cilindric alungit, semănând cu un șarpe, care trăiește în râuri. 2 Pește lung asemănător șarpelui, cu gura ca o ventuză în formă de potcoavă și cu care se prinde de alți pești, sugându-le sângele Si: cârtiță, cec, cicar.
3. [DLRLC] CHIȘCAR, chișcari, s. m. (Regional) Țipar. Chișcarul mai ales e bun să-l freci cu sare și să-l zvîrli de viu pe cărbuni. SADOVEANU, O. A. II 169.
4. [DLRM] CHIȘCAR, chișcari, s. m. (Iht.; reg.) Țipar. – Comp. rus piškar.
5. [Șăineanu, ed. VI] chișcar m. V. pișcar.
6. [MDA2] chiscar sm vz chișcar
7. [MDA2] chișcan sn vz chișcar
8. [MDA2] pișcar2[1] sm vz chișcar
9. [CADE] ❍ CHIȘCARIU sm. Mold. Bucov. 🐟 = ȚIPAR: chișcariul e din șerpe, el are numai șase limbi (VOR.) [comp. rus. piskarj].
10. [Șăineanu, ed. VI] pișcar (chișcar) m. Mold. Zool. țipar. [Rus. PISKARĬ].
11. [DOOM 3] chișcar (reg.) s. m., pl. chișcari
12. [DOOM 2] chișcar (reg.) s. m., pl. chișcari
13. [DRAM 2021] chișcar, chișcari, s.m. (reg.) Specie de pește ce trăiește în apele de munte din zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). ■ În Maram., este frecvent pe tot cursul Vișeului și pe afluenții săi, respectiv pe Tisa. – Cf. pișcar (Șăineanu, MDA).
14. [DRAM 2015] chișcar, chișcari, s.m. – (reg.) Specie de pește caracteristică apelor de munte din zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). În Maramureș, este frecvent pe tot cursul Vișeului, precum și pe afluenții săi, și pe Tisa, în zona de frontieră. S-a semnalat prezența în marea majoritate a cursurilor de apă din Maramureș, cu densitate apreciabilă în Vaser, Mara, Iza superioară și Săpânța (Ardelean, Bereș, 2000: 64-65). – Cf. pișcar (< rus. piškar) (Șăineanu, MDA).
15. [DRAM] chișcar, -i, (cicar, pișcar), s.m. – Specie de pește caracteristică apelor de munte din zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). Zonele de râuri cu apă înceată și cu depuneri bogate de mâl sunt locuri ideale pentru larvele sale. În Maramureș este frecvent pe tot cursul Vișeului și pe afluenții săi (Ardelean, Bereș 2000: 64). – Cf. pișcar (< rus. piskarĭ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL