1. [DEX '09] CHIRĂIT, chirăituri, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.
2. [MDA2] chirăit sn [At: VLAHUȚĂ, D. 258 / Pl: ~uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie.
3. [CADE] CHIRĂIT sbst. Faptul ae a chirăi, cîntarea greierului; ciripit; țipăt: ~ul tău de păsărică moțată (VLAH.).
4. [DEX '98] CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.
5. [DLRLC] CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; țîrîit. Chirăitul greierilor. Cîrîit. (Fig.) Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea la și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. AL. II 155.
6. [DLRM] CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de $a chirăi; țirîit. ♦ Cîrîit. Strigât, țipăt.
7. [Șăineanu, ed. VI] chirăit n. cântarea greierului.
8. [DEX '09] CHIRĂI, chirăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.
9. [MDA2] cherăi2 v vz chirăi
10. [MDA2] chirăi [At: I. CR. I, 122 / V: cher~ / Pzi: chirăi / E: fo] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2 vi (D. greier) A țârâi. 3 vi (D. om; pop) A țipa. 4 vi (D. om; pop) A scânci. 5 vr (D. om; pop) A se văita.
11. [MDA2] chirlăi vir vz chirăi
12. [CADE] CHIRĂI (pers. a 3-a: -răe) I. vb. intr. 1 A cînta (vorb. de greier): un grier chirăe după sobă (VLAH.) ¶ 2 A ciripi ¶ 3 A țipa: îl lăsară țipând și chirăind cu glas pînă la cer (ȘEZ.). II. vb. refl. A țipa: taci, nu te chirăi, nu te-clicăi (TOC.).
13. [DEX '98] CHIRĂI, chirăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.
14. [DLRLC] CHIRĂI, chirăi și chirăiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre greieri) A țîrîi. Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71. Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 185. ♦ (Despre unele păsări) A cîrîi. Bibilica chirăie. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa. Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68.
15. [DLRM] CHIRĂI, chirăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre greieri, la pers. 3) A țîrîi. ♦ (Despre unele păsări) A cîrîi. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa. – Onomatopee.
16. [Șăineanu, ed. VI] chirăì v. a cânta (vorbind de vrăbii și de greieri).
17. [Scriban] chírăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcile, puiĭ de găină, vrăbiile cînd fac a ploaĭe ș. a. Cp. cu cherlăĭ, chĭorăĭ, țîrîĭ ș. a.). Olt. A striga ca curcile, ca puiĭ de găină, ca vrăbiile ș. a. Fig. Țip, strig (de durere).
18. [DOOM 3] chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri
19. [DOOM 2] chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri
20. [DOOM 3] chirăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. chirăi, 3 chirăie, imperf. 1 chirăiam; conj. prez. 1 sg. să chirăi, 3 să chirăie
21. [DOOM 2] chirăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chirăie, imperf. 3 sg. chirăia; conj. prez. 3 să chirăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL